⧫ Cold Mountain
În timpul Războiul de Secesiune, rănit la gât de explozia unei bombe, un soldat este internat în spital. Vindecat miraculos, deși medicii nu i-au dat nicio șansă, și scârbit de sărăcie și de moarte, după patru ani de armată în care le-a văzut pe toate, tânărul dezertează și pleacă spre satul de la poalele masivului Cold Mountain, unde îl așteaptă Ada, femeia iubită. Pe drumul de întoarcere acasă, tânărul Inman întâlnește oameni cu povești de viață uluitoare, care întregesc povestea sa și a Adei Morgan, o domnișoară gingașă și fermecătoare, transformată din cauza lipsurilor și a foametei, într-o adevărată luptătoare.
Rănit la gât, în lupta de lângă Petersburg, Inman a izbutit să rămână în viață până la spitalul de campanie unde medicii militari, sceptici, l-au trecut pe lista muribunzilor și l-au expediat, din lipsă de spațiu, la un spital mai mare. Convins că moare, fermierul nu și-a bătut capul cu rana căpătată și a zăcut câteva zile în patul de spital până când, într-o dimineață, a simțit ceva solzos la pipăit, ca o crustă, și a constat că gâtul lui tânăr, parcă în ciuda tuturor, găsise o cale să se vindece singur. Surprins de întorsătura lucrurilor, câteva zile mai târziu, Inman s-a trezit în toiul nopții, și-a îmbrăcat hainele noi, și-a îndesat în rucsac o carte și câteva lucruri trebuincioase, a încălecat fereastra înaltă a salonul și dus a fost. Fără nici un regret, fugarul a lăsat în urmă războiul și Unioniștii și a plecat acasă, la Ada, femeia de care s-a îndrăgostit în clipa în care a văzut-o pentru prima oară.
Venită din Charleston în satul Cold Montain împreună cu tatăl ei văduv, Ada Monroe n-a fost crescută pentru numeroasele și obositoarele ramuri ale agriculturii. Gingașă și educată, singura fată a bătrânului Monroe a fost atrasă de mică de literatură, muzică și desen, procupări diferite de cele ale fermierilor din sătucul de la poalele muntelui. Curioși de noii veniți de la oraș în parohia lor mică, vecinii au remarcat rapid înțelepciunea pastorului și frumusețea copilei de douăzeci de ani, pe care și-ar fi dorit-o soție sau noră, dar de care singurul care s-a putut apropia a fost Inman. S-a dus la biserică special ca să o vadă, după primele săptămâni în care sosirea Adei în Cold Mountain a înfierbântat mințile tinerilor necăsătoriți și le-a umplut sufletele de neliniști. Sigur pe el și îmbrăcat la patru ace, Inman s-a repezit după slujbă înaintea Adei, dar a uitat să-și pregătească și câteva fraze inteligente, o glumă sau altceva care ar fi meritat să fie rostit.
În drumul spre casă, la patru ani după această primă întânire, Inman și-a amintit cum Ada, amuzată de stânjeneala fermierului, Ada i-a povestit bătrânul pastorul despre tânărul care a răsărit de nicăieri în fața ei, apoi a muțit, neștiind ce să-i spună. Apoi, rătăcit pe malul unui râu maroniu și umflat, Inman s-a gândit la locul lui de baștină, la păduri, la aerul pur și răcoros în toate anotimpurile. Și-a continuat mersul de-a lungul râului până târziu, în noapte, când a auzit un fluierat și imediat a văzut o luntre veche și în ea o fată desculță și mărunțică, dispusă să-l treacă pe malul celălalt pentru cincizezi de dolari. Scăpat ca prin minune de ploaia de gloanțe a șase bărbați, care au zărit barca și-au tras în ea de parcă ar fi fost la o vânătoare de vrăjitoare, fermierul își continuă drumul și retrăiește amintirea primei atingeri de trupul cald al Adei și bucuria de a simți că femeia dorită i s-a așezat, pentru o clipă, în brațe.
La fel de tineri și de îndrăgostiți, Ada și Inman sunt obligați să se despartă îndată ce a început războiul. Trimis pe front, fermierul îi scrie iubitei în primii ani după care, rănit, întrerupe corespondența. Singură după moartea bătrânului pastor, Ada Monroe este smulsă din visare de Ruby, o fată zdravănă, orfană de mamă, care începe să o ajute în gospodărie și se dovedește a fi o prietenă de nădejde. Crescută de un tată bețiv și indolent, Ruby învățase să se descurce singură de la o vârstă fragedă. Gospodină, la fel de pricepută în bucătărie, la treburile de prin casă sau la muncile din câmp, Ruby o învață pe Ada cum să trăiască fără bani, în condițiie mizerabile ale Războiului de Secesiune, care nu dădea semne că s-ar termina prea curând. Surprinzător, cele două femei singure reușesc să supraviețuiască celor patru ani groaznici, de-a lungul cărora micile bucurii și marile tragedii le ajută să se cunoască mai bine și să se împrietenească.
Cu speranța că își va vedea femeia iubită, dar fără să aibă habar cât de schimbată o va găsi pe Ada Monroe, Inman își continuă cu îndârjire lungul drum înspre casă, este amenințat de nenumărate ori, luat prizonier, eliberat, aproape însurat cu o prostituată și devine eroul unei femei cu un bebeluș de câteva luni, pe care îl salvează de la moarte, trecând pe rând, prin niște aventuri care îl fac să uite fuga din spital, dezertarea din armată și rana de la gât, neîngrijită de nimeni, cicatrizată și pe dinăuntru aproape vindecată. Aproape de capătul drumului, când nici nu se aștepta, Inman o întâlnește în sfârșit pe Ada lui cea dragă, dar fericirea imensă a regăsirii celor doi tineri este de scurtă durată. Sfătuit de bine să se prea pentru a fi judecat, condamnat, apoi eliberat și lăsat să-și continue viața în tihnă, Inman părăsește satul Cold Montain și nimerește într-un schimb de focuri în care își pierde viața. Din nou singură, doar cu Ruby, Ada Monroe aduce pe lume o fetiță care-i va aminti cât timp va trăi de tinerețea pierdută, de lipsuri indurate în vreme de război și de bărbatul pe care l-a iubit nepsus de mult, l-a aștepat patru ani să se întoarcă de pe front și de care n-a avut parte decât pe furate.
„Au ajuns acolo la asfințitul soarelui. Stâncile erau albe ca neaua și, în timp ce oamenii stăteau în fața lor, o peșteră s-a deschis asemenea unei uși, până în inima muntelui. Dar înăuntru era lumină, nu întuneric. În depărtare, în miezul muntelui, se zărea un câmp deschis. Un râu. Pământ bogat, roditor. Întinse lanuri de grâu. (Charles Frazier, Cold Mountain, p.282) ”
Magda Lungu, 09 martie 2019
Charles Frazier – Cold Mountain
1997 - National Book Award
Editura Polirom, 2013, 516 pagini
Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu