⧫ Celelalte povești de dragoste
O carte splendidă, ca un puzzle, în care cele 11 povestiri au un sigur personaj comun, un tânăr căsătorit cu iubita lui însărcinată, și alte câteva personaje secundare, care apar episodic, intervin în idila celor doi amorezi sau doar o analizează dintr-o altă perspectivă. Trecutul ei incomod, care stârnește discuții nesuferite, poveștile de dragoste ale cunoscuților și amintirile lui din alte vremuri, care dau năvală ori de câte ori ceva nu merge bine, sunt doar câteva dintre motivele suficient de puternice pentru a rupe o căsnicie fragilă, începută prost, sub spectrul adulterului.
După ce, în prima povestire facem cunoștință cu naratorul, indirect, prin intermediul unei discuții amicale între doi vechi prieteni, Dar trebuie să spun totuși că un pic învins mă simțeam. Și mă simțeam așa pentru că, la drept vorbind, eu aveam aproape treizeci și trei de ani și eram căsătorit de zece, iar prietenul meu avea fix treizeci și cinci, adică îi împlinea chiar în acea seară, și era căsătorit de doișpe. , în cea de-a doua povestire, Pe catalige, o amintire din copilăria povestitorului ne lămurește, fără urme de îndoială, că avem de-a face cu un personaj principal care evadează în trecut, sperând să găsească printre amintiri, măcar una care să-i îndulcească prezentul și să-l facă mai suportabil.
În pragul de divorț după ce și-a înșelat soția, iar ea s-a răzbunat întâlnindu-se cu un alt bărbat, nefericitul cuplu a plecat într-un concediul planificat cu câteva luni în urmă, împreună cu singurul lor copil, un băiețel de zece ani, care nici măcar n-a bănuit că părinții săi urmează să se despartă. Această situație incertă, un fel de boală netratată de dragul unei vacanțe plătite în avans sau un compromis al celor doi adulți este justificat de tată, astfel: Era vorba în primul rînd de băiat, el își dorea enorm o vacanță-n străinătate, întrucît avea colegi de clasă care fuseseră și se lăudau cu asta. Și-apoi, îmi cam doream și eu s-ajung în Kușadasi.
Între încântare și îndoială, concediul la mare al familiei cu probleme nerezolvate se consumă rapid și nu aduce cu el nici uitarea, nici iertarea, dar reînvie o amintire din tinerețe. Jurnalist în cadrul Departamentului Politic, tânărul a fost trimis de redacție într-un sat uitat de lume pentru recuperarea unor documente, niște acte fotocopiate de un pensionar, fost torționar, din dosarele secrete ale Securități. În ziua în care jurnalistul s-a întâlnit cu bâtrânul securist, acesta, împreună cu documentele promise, i-a mai oferit, gratuit, și o incredibilă poveste de dragoste. Tânăr șef de penitenciare, un zbir temut de toți subordonații, securistul s-a îndrăgostit într-o zi de o deținută amnezică, pe care a protejat-o de gardieni cât timp a fost închisă, iar după terminarea pedepsei, a ajutat-o să-și ridice o casă în acel sat și să trăiască decent, în lumea ei cu o singură zi repetitivă și nopți fără vise.
Și cum o amintire neinvitată nu poate veni decât însoțită de tot alaiul, un lanț întreg de amintiri din copilăria, adolescența și tinerețea povestitorului vin să întregească un roman subtil, în care un personaj perspicace este părtaș de nevoie al altor iubiri, în timp ce ale lui se destramă încet sau se rup cu brutalitate. Crescut într-o lume dură, cea a adolescenților alcoolici și violenți, dintr-un cartier de la marginea orașului, viitorul adult va tânji de copil după liniștea unui cămin, convins că răul absolut nu există, la fel cum nu există nici binele absolut. Martor al atâtor întâmplări cu oameni considerați răi, dar care s-au dovedit a fi și buni, și iertători sau înțelegători, eroul nostru anonim își păstrează speranța zilei de mâine și se declară mulțumit că încă se mai poate bucura de micile plăceri sau de surprizele banale ale vieții de zi cu zi.
„Omul nu gîndește în limbile străine pe care le învață. Niciodată n-o să știe o limbă străină mai bine decît limba maternă. Alea-s doar cuvinte pe care le asociază cu cele deja știute. Nu limbile străine dezvoltă gîndirea, ci vocabularul ăsta… cum îi zice, poftim! Vezi, nu-mi vine cuvîntul! Așa, vocabularul nativ.” (Lucian Dan Teodorovici, Celelalte povești de dragoste, p.84)
Magda Lungu, 08 februarie 2019
Lucian Dan Teodorovici – „Celelalte povești de dragoste”
Editura Polirom, 2013, 228 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu