⧫ Albastru nemărginit, aproape transparent
Publicat de Ryu Murakami pe când avea doar 24 de ani, romanul de debut al scriitorului japonez, semi-biografic, urmărește viața de zi cu zi a unui grup de tineri, băieți și fete, care trăiesc în apropierea unei baze militare americane și se complac într-o nesfârșită aventură aiuritoare. Surprinzător, cu toate că au trupurile îmbibate în alcool, iar mințile împrăștiate de droguri, din când în când, puștanii în jur de 20 de ani realizează că viața înseamnă ceva mai mult decât teribilism sau plăceri dubioase.
Semibiografic și scris într-un limbaj brutal, necenzurat, specific acelora care consideră că cea mai bună apărare este atacul sau care ar dori să camufleze prin violență nesiguranța și vinovăția, romanul albastrului nemărginit este un strigăt disperat după ajutor al unui condamnat, sechestrat într-un anturaj care i-a fost suficient până la un moment dat, dar în care nu se mai regăsește. Un alter ego al autorului, Ryu, antieroul principal al cărții, deși participă la petrecerile interminabile ale prietenilor la fel de beți și de drogați ca și el, se întreabă din ce în ce mai des ce caută el acolo. Uimiți de părerile de rău ale tinârului care își dorește altceva de la viață, dar lipsiți de discernământ și de coerență, ceilalți petrecăreți din grupul vesel, Lilly, Kei, Reiko, Yoshiyama și alții ca ei, nici nu se întreabă, nici nu încearcă să înțeleagă ce îl neliniștește pe amicul lor.
În barul lui Reiko sau în camere mizerabile, îmbâcsite de mirosul scrumierelor arhipline și decorate cu resturi de alimente pe jumătate mâncate, aruncate prin colțuri de canapele și intrate în putrefacție, spre bucuria gândacilor în număr tot mai mare, băieții și fetele de vârste apropiate repetă la nesfârșit o unică zi, de parcă nu-și mai amintesc ce s-a întâmplat ieri și nu și-ar mai dori altceva pentru ziua de mâine. Îmbrăcați sumar sau deloc, cu muzica dată la maximum și cu ochii după seringi, pahare sau următorul partener de acuplare, tinerii se lasă purtați de valurile orgiilor sexuale, care le ruinează trupurile și îi scufundă într-o suferință continuă, din care nu mai pot ieși. Nedespărțiți în zilele bune, prietenii devin dușmani în lipsa drogurilor, amplificate de sevraj și oboseală conflictele mocnite izbucnesc din senin, iar vorbele aruncate țintit duc la schimburi violente de replici vulgare sau la agresiuni fizice cu urmări grave.
După săptămâni în care a pendulat între distracții și renunțare, conflictul dintre Kei și Yoshiyama, în urma căruia amândoi au ajuns la spital, tânăra cu hemoragie internă, iar iubitul bătăuș cu o supradoză injectată în venă, un motiv numai bun pentru asistentă de a-l lua în râs cu tentativa lui eșuată de a sinucide, Ryu se convinge definitiv că nu-i priește o astfel de viață, că riscă să se scufunde de tot, și inspirat de scurtele sale momente de revelație, se desprinde din grupul drogaților și își împlinește visul de a deveni scriitor. După publicarea primului său manuscris, scriitorul îi trimite o scrisoare fostei prietene, Lilly, și o roagă să fie atentă la fotografia de pe coperta romanului, o amintire a primei lor întâlniri albastre, la Niagara.
Deși roman de debut, Albastru nemărginit, aproape transparent a avut un succes fulminant imediat după publicare. Câștigător al unui concurs literar pentru tinerii scriitori, în 1976, după ce a fost distins cu prestigioasele premii literare japoneze Gunzo și Akutagawa, trei ani mai târziu, în 1979, romanul a fost și ecranizat, în regia lui Ryu Murakami.
„Mi-am mișcat ușor mîinile și picioarele și am avut senzația că încheieturile îmi sunt unse cu vaselină și că vaselina asta mi se învîrtea prin tot corpul. Cu fiecare respirație uitam cine sînt. Diferite lucruri îmi părăseau trupul și m-am gîndit că sînt o păpușă. Camera s-a umplut de o aromă dulce, iar fumul îmi sfîșia plămînii.” (Ryu Murakami, Albastru nemărginit, aproape transparent, p.76)
Magda Lungu, 17 august 2018
Ryu Murakami – Albastru nemărginit, aproape transparent
Editura Polirom, 2012, 192 pagini
Traducere din limba japoneză de Florin Oprina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu