⧫ GOG
Născut de o femeie indigenă și crescut printre băștinașii din insulele Hawaii, urât, infam și prost făcut, dar cu o minte sclipitoare, Gog, rege în Magog, s-a îmbarcat la șaisprezece ani pe un vapor american, a trăit pe ici, pe colo prin California, iar în câțiva ani a strâns câteva mii de dolari și s-a stabilit în Chicago. Ajuns milionar la sfărșitul războiul și unul dintre cei mai bogați americani din Statele Unite, adică de pe planetă, Gog și-a uimit partenerii de afaceri câțiva ani mai târziu, în 1920, când s-a retras din afaceri, și-a depus banii în toate băncile din lume și a început să călătorească de-a lungul și de-a latul continentelor. Necăsătorit, ignorant la culme și grosolan la vorbă, excentricul milionar și-a petrecut următorii șapte ani într-o goană dementă, încercând fel de fel de distracții nebunești și ascultând proiecte, unele copilărești, altele de-a dreptul aberante. Privită prin ochii lui Gog, lumea în care trăim este alcătuită dintr-un număr limitat de genii rarisime, o pleiadă de șarlatani mărunți și o grămadă de nimeni, în mai toate domeniile, care trăiesc pe o singură planetă, grupați în mulțimi de oameni care nu se intersectează și nu sunt interesați de existența altora.
Pe numele său adevărat Goggins, cinicul american de cincizeci de ani a adunat în cei șapte ani de călătorii și întâlniri cu personalități uriașe sau cu aventurieri visători, fragmente de aminitiri scrise într-o engleză vulgară, pe niște foi volante, nedatate, Într-o zi oarecare, într-unul din azilurile în care se interna de bunăvoie, dar din care pleca pur și simplu după trei, patru luni, fără a ține cont de recomandările medicilor, a întâlnit un scriitor, a început să-i vorbească, iar după câteva zile în care s-au cunoscut cât de cât, i-a dat în păstrare o legătură de mătase verde, cu toate însemnările notate în cei șapte ani în care a călătorit, după care a dispărut fără urmă. Curios și bine intenționat, scriitorul a tradus amintirile milionarului american, cu excepția câtorva povestiri respingătoare, și le-a publicat. Cartea de față, fără a avea pretențiile unei biografii și nici pe departe o operă de artă cuprinde pagini din jurnale vechi, însemnări și amintiri, mult mai valoroase decât un roman elaborat pentru că au fost scris de însuși Gog, rege în Magog.
Cu toate că nu l-a interesat vreodată scrisul, dar nici n-a fost chinuit de talentul de povestitor, Gog își începe însemnările cu o istorisire uimitoare. Frustrat de lipsa sa de cultură și de golurile care ar fi trebuit umplute cu ceva literatură, a comandat unui bibliotecar laureate o listă restrânsă de cărți, în cele mai bun ediții. După ce le-a citit pe toate, disperat și dezamăgit de subiectele și de eroii capodoperelor universale, a angajat un specialist în poezie care i-a explicat pe îndelete că valoarea unei opere literare constă în stil, formă, limbă, imagini, gândire, adică în cu totul altceva decât povestea în sine, dar lămuririle criticului nu l-au mulțumit. Supărat că a aruncat o sută de dolari pe o consultație care nu i-a injectat literature în sânge, a rămas cu un gust amar, a renunțat de tot la literatură și a trecut în revistă toate artele, mai mult din curiozitate decât din dorința de invăța ceva. Asaltat de muzicieni, poeți sau dansatori fără renume, după ce s-a aflat că Gog este protectorul artelor, miliardarul a început să se ferească din calea debutanților și a nebunilor, și a trecut la știință.
Ford, Gandhi, Einsteind, Freud și Edison sunt doar câțeva dintre geniile pe care Gog le-a vizitat și care au avut plăcerea unei convorbiri scurte cu un afacerist necunoscut în lumea lor, dar care a semnat cecuri cu sume fabuloase pentru a-i putea privi și asculta. Despre bătrânul Henry Ford și teoriile sale industrial-comerciale, miliardarul american nu a avut nimic de obiectat, pe Mahatma Ghandi l-a aprobat politicos de câteva ori dând din cap, dar nu i-a întrerupt monologul propangadist și foarte bine cizelat, Einstein l-a primit cum se cuvine, dar nu i-a spus nimic concret despre cercetările sale științifice, pentru că l-a considerat un profan străin, Freud a inițiat un oarece dialog despre psihanaliză, dar neavând cu cine vorbi, a deviat subiectul, iar candidul și melacolicul Edison a vorbit doar el, 10 minute pe ceas, după care cu un maiestuos semn de mâna, l-a expediat. Fascinat de regi, de oamenii de știință, de politicieni, de industriași și de celebritățile contemporane din alte domenii, Gog n-a subestimat nici locurile unice de pe planetă.
Nonconformist și putred de bogat, Gog și-a cumpărat o republică, apoi o peninsulă pe coasta Braziliei, pe care a transformat-o în insulă, a ridicat prea multe palate pentru a putea locui măcar o lună dintr-un an în toate, și a tot umblat în lung și în lat prin toate statele până când a epuizat tot ce și-a propus de vizitat sau de cumpărat. Plictisit și obosit după câțiva buni de alergătură, a început să adune pe domeniile sale colecții de vrăjitori, de uriași, de celebrități sau de animale exotice, un alt experiment eșuat care l-a costat timp, răbdare și bani cu nemiluita. Firește că toate aceste afaceri neprofitabile l-au recomandat lingușitorilor și oportuniștilor, care au așteptat momentul potrivit, iar când l-au găsit, l-au invadat cu proiectele lor nerealiste sau de-a dreptul aberante. Primul abonat, care l-a abordat printr-o scrisoare cu recomandare, a fost Siao-Sin, un chinez medium, dispus să-și ofere servicile de intermediar între lumea celor vii și a celor morți, evident, contra cost, iar ultimul, una dintre ființele cele mai neverosimile din lume, grecul Anghelopulos, un filosof șarlatan care pretindea că este Pitagora reîncarnat.
Deși ar fi fost suficient ca toate aceste întâlniri sau proiecte să-i tulbure mințile, Gog a mai adăugat încă un ingredient. Prea cerebral pentru a nu vedea ridicolul extremelor lumești, care nu acceptă nici o altă variant în afară de cea proprie, în care se complace, Gog a început să alunece în filosofie. Doar că, insufient pregătit pentru a putea jongla cu teorii necunoscute, a reușit să se convingă că stă prost cu nervii. Bolnav închipuit de o boală nervoasă pe care psihiatrii n-au reușit să o identifice, Gog a crezut că se poate lecui în azile. Depresiv și din ce în ce mai agresiv a schimbat rând pe rând sanatoriile, l-a cunoscut într-unul dintre ele pe cel care îi va publica amintirile, apoi va dispărea ca un fum, de parcă nici n-ar fi fost. Noroc de întâlnirea cu traducătorul, alfel n-am fi aflat nimic despre o parte dintre geniile lumii și despre incredibilele isprăvile celebrului miliardar american.
„Am destui bani ca să pot cumpăra orice și toate mă plictisesc. Resursele epicuriene ale unui oraș mare mă fac să mă gîndesc la distracții de copii răsfățați și neghiobi. N-au nici un gust pentru mine. Ooameni precum Caligula sau Kafur puteau să se distreze: eu nu reușesc. Nu ajunge banul: e nevoie de putere și naivitate.” (Giovanni Papini, GOG,p.99)”
Magda Lungu, 18 august 2018
Giovanni Papini – „GOG”
Editura Polirom, 2012, 272 pagini
Traducere din limba italiană de Ileana Zara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu