⧫ Marea, marea
Teribil de încântat că a putut părăsi Londra, celebrul Charles Arrowby, un renumit regizor, actor și dramaturg, s-a retras într-un sătuc liniștit de la malul mării, pentru a-și scrie autobiografia. Departe de prieteni și de agitația metropolei, regizorul este convins că nimic nu-l poate tulbura până când într-o seară, la lumina puternică a farurilor, o zărește pe Hartley, prima sa dragoste. Considerând că a primit o a doua nesperată șansă, regizorul plănuiește să o răpească, iar obsesia lui pentru o iubire imposibilă stârnește un lanț de tragedii care par să nu se mai termine. Copleșit de forța incredibilă a mării și disperat de refuzul femeii care nu vrea cu niciun chip să-și părăsească soțul, Charles Arrowby ajunge în pragul de a-și pierde mințile. Hotărât să-și elibereze vărul de fantasme, chiar împotriva voinței lui, James Arrowby apare de nicăieri, ca un înger salvator, iar după ce-și împlinește menirea dispare, lăsându-l pe Charles vindecat de rănile trecutului și pregătit să-și scrie memoriile.
Nepotul unui bunic funcționar și zarzavagiu, care a avut doi băieți, pe Adam și pe unchiul Abel, Charles a suferit cumplit în copilărie din cauza diferențelor dintre cele două familii. Deși a avut un cămin fericit și părinți iubitori, micul Charles a râvnit amarnic la poneii vărului James, la automobilele luxoase ale unchiului Abel și, mai ales, la călătoriile în străinătate, nelipsite din agenda anuală a rudelor bogate care nu l-au invitat niciodată să le fie părtaș în aventurile lor de peste mări și țări. Ca adolescent, invidios pe James, răsfățatul premiilor speciale la istorie și al revistei școlare în care publica poezii, Charle s-a simțit pus în umbra de strălucirea un succes pe care nu l-a putut admira. Abia când a descoperit teatrul, prin anii de liceu, Charles Arrowby a renunțat să se mai compare cu vărul James, iar automulțumirea a început să crească, dar nu îndeajuns de mult încât să acopere resentimentele.
Ca oameni maturi, cei doi verișori s-au ignorat cât au putut de mult, dar din motive diferite. În timp ce James a studiat istoria la Oxford, a escaladat munții și a devenit interesat de Tibet, pasiuni care l-au ținut la distanță de viața mondenă, Charles s-a dedicat teatrului și iubirilor pasagere care mai mult l-au făcut să sufere decât l-au ajutat să se liniștească. Prima lui amantă, Clement Makin, o actriță de treizeci și nouă de ani, care s-a năpustit ca un uliu asupra tânărului dramaturg de douăzeci de ani, l-a format ca artist, dar n-a reușit să i-o scoată din minte pe Mary Hartley Smith, prietena din copilărie și singura femeie cu care s-ar fi însurat dacă ea nu l-ar fi părăsit pentru a se căsători cu un alt bărbat. Distrus în clipa despărțirii de Hartley, Charles a păstrat toate amintirile frumoase pe care le-au împărțit ca adolescenți și le-a târât după el, ca niște pietre de moară care l-au împiedicat să fie fericit pe deplin, vreodată, alături de orice altă femeie.
Retras în sătucul de la malul mării, singur după o viață zbuciumată ca actor și regizor celebru, Charles Arrowby o va reîntâlni pe Hartley din întâmplare și va fi uimit să descopere în locul copiliței încântătoare de altădată, o bătrânică ștearsă și tristă, captivă într-o căsnicie nefericită, chinuită de un soț gelos și violent. Decis să-și salveze prima iubire și să-i ofere tot ce celălalt bărbat nu i-a putut oferi, Charles pune la cale răpirea și sechestrarea femeii împotriva voinței ei. Din fericire, fiind o personalitate atât de cunoscută, Charles nu va avea răgaz să-și convingă iubita din tinerețe, fiind asaltat de o mulțime de prieteni veniți peste el pe nepusă masă, printre care și vărul James, cel care îl va convinge de inutilitatea gestului lui nebunesc. După ce o eliberează pe Hartley, Charles îl va cunoaște pe Titus, fiul adoptat de familia Fitch, cel despre care Ben Fitch bănuia că ar fi copilul său și al soției sale infidele.
Plăcut surprins de tinerețea, de sinceritatea lui Titus și de pofta lui nebună de viață, Charles Arroway îi va propune tânărul să-l înfieze, dar un accident stupid îi va zădărnici planurile. Bun înotător, prea bun pentru a mai fi și prudent, Titus se va arunca în valuri de la înălțime și izbit de stânci, se ma îneca în mare. Rănit și el, destul de grav, după ce a fost împins în apă de răzbunarea unui prieten gelos că i-a sedus nevasta, Charles va fi distrus de moartea lui Titus, o tragedie care îl va despărși definitive de Hartley. Mereu alături de el, discret și inteligent, James îi va oferi lui Charles tot sprijinul de care va avea nevoie pentru a se trezi dintr-un coșmar și a reveni, treptat, la viață. Dialogurile dintre James cel realist și Charles cel visător descriu cel mai bine contrastul dintre cele două personaje complexe și puternice, dar cu personalități atât de diferite.
Profund influențat de ideile lui James, Charles va renunța la fantoma unei iubiri ireale, se va întoarce la Londra și la memoriile sale, doar că, de acestă dată, va încerca să-și țină în frâu demonii și să se apropie de trista realitate. Superb acest roman al speranțelor împlinite, al dezamăgirilor și al nepotrivirilor, în care suspansul crește și descrește în ton cu marea cea năzuroasă, atât de des schimbătoare.
„Am datoria să aștept. Va veni la mine, aici. Ea e parte din mine, nu e un capriciu sau un vis. Cînd cunoști pe cineva din copilărie, cînd nici nu-ți poți aminti măcar de timpul cînd n-a existat în viața ta, nu mai e vorba de o iluzie. E țesută în însăși structura ființei mele.” (Iris Murdoch, Marea, marea, p.456)
Magda Lungu, 02 iunie 2018
Iris Murdoch – „Marea, marea”
Editura Polirom, 2012, 648 pagini
Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu