⧫ Dans, dans, dans
Un roman halucinant, în care eroul fără nume, plecat cu patru ani în urmă în căutarea oii fantastice, se întoarce în Sapporo pentru a da de urma lui Kiki, iubita lui de atunci, dispărută fără urmă. Deși ar fi putut fi o vacanță banală, cele câteva zile petrecute de eroul lui Murakami în fostul hotel Delfin din Sapporo se dovedesc a fi începutul unui dans cu un balans periculos. Riscându-și viața de dragul lui Kiki, eroul lui Murakami trece granița realității în pași de dans și pătrunde într-o lume fantastică, în care va cunoaște o fetiță clarvăzătoare de treisprezece ani și se va întâlni cu un fost coleg ajuns între timp un actor celebru. Legați între ei prin fire nevăzute, cei trei aventurieri descoperă, pendulând amețitor între fantastic și realitate, că viața devine mult mai plăcută când există cineva de încredere, pe care se pot baza atunci când lucrurile o iau razna.
După un divorț care i-a întors viața pe dos și o retragere de câțiva ani din activitatea editorială care l-a scos complet din ritm, căutătorul timpului trecut a început să aibă un vis straniu. Kiki, femeia care cu patru ani în urmă a dispărut fără urmă din camera hotelului Delfin îi bântuia nopțile încercând să-i transmită un mesaj. După o serie întreagă de coșmaruri, din ce în ce mai neliniștit, eroul lui Murakami renunță la izolare și își reia vechile preocupări, materiale de umplutură pentru diverse buletine informative sau broșuri de prezentare a unor firme, o muncă pe care o numește sugestiv activitate de deszăpezire culturală și reintegrare socială, dar care-i permite să adune suficienți bani în cont pentru o vacanță departe de Tokio.
Reîntors în Sapporo după patru ani, căutătorul timpului trecut găsește orașul complet schimbat iar vechiul și dărăpănatul hotel Delfin transformat într-o clădire enormă, cu douăzeci și șase de etaje moderne, din oțel și sticlă. După ce și-a luat în primire camera rezervată din timp, s-a odihnit pe săturate și s-a plimbat prin orașul plin cu amintiri, eroul lui Murakami a încercat să dea de urma fostei lui iubite. Întrebând în stânga și-n drepta de vechiul hotel, căutătorul va avea parte de o poveste stranie. Recepționera, o tânără de douăzeci și trei de ani, îi va povesti printre altele că în hotel există o cameră specială, la etajul șaisprezece, amenajată de managerul hotelului ca loc de odihnă pentru angajați, în care a intrat o singură dată pentru că a simțit o prezență străină și a auzit un fâșâit de pași foarte ușori, de parcă cineva își târa încet papucii.
Intrigat de ciudățenia întâmplării, căutătorul își va prelungi cu câteva zile vacanța, cu speranța că va descoperi misterul camerei de la etajul șaisprezece, iar între timp, se va împrieteni cu o fetiță de treisprezece ani, sosită în hotel împreună cu mama sa, o artistă celebră, cunoscută celor apropiați ca o persoană talentată, bine intenționată și bună la suflet, dar dezordonată și nu chiar în toate mințile. Uitată de mamă în hotel, ca o umbrelă într-o gară, fetița va fi însoțită de tânărul căutător în Hawaii, în locuința de vară a mamei artiste, iar între cei doi se va înfiripa o prietenie sinceră și reconfortantă. Despărțită de tata în urma unui divorț și abandonată de mamă, nu pentru că n-ar fi iubit-o sufficient de mult, ci pentru că pur și simplu avea alte preocupări, copila nimănui va găsi în preajma căutătorului căldură umană, atenție și multă înțelegere. Născută cu un har aparte, fetița clarvăzătoare își va însoți prietenul în dansul nebun al căutării lui Kiki.
Prezent și el în Sapporo, ca actor principal în Dragoste neîmpărtășită, filmul care rula la singurul cinematograf din oraș, un fost coleg de liceu coboară de pe marele ecran și reintră în viața căutătorului, cu tot cu imensul lui succes și dezastrul din viața personală. Invidiat de colegi în anii adolescenței pentru frumusețea și carisma sa, actorul se dovedește a fi cu totul altul decât cel închipuit de eroul lui Murakami. Divorțat și el, fără prieteni și înglodat în datorii, fostul coleg distrus pe dinăuntru, dar zâmbitor și strălucitor pe dinafară ar fi dat la schimb cariera lui fabuloasă pe o seară petrecută în compania unui prieten ascultător și dezinteresat. Episodul în care căutătorul, suspectat de poliție că a ucis o femeie, tăinuiește amestecul actorului într-o poveste cu mașini de firmă și prostituate de lux, este apreciat de fostul coleg care rămâne stupefiat de eleganța și decența tânărului. De altfel, povestea din spatele poveștii polițisto-fantastice este despre fragilitatea vieții și nevoia disperată de comunicare sinceră, îngăduință și apropiere umană.
„Acest loc este real. Întâlnirea, discuția noastră sunt cât se poate de reale. Dar să știi că nu există o singură realitate, ci mai multe. Există nenumărate variante. Eu am ales-o pe aceasta pentru că aici nu sunt războaie și pentru că nu aveam nimic de pierdut.” (Haruki Murakami, Dans, dans, dans, p.109)
Magda Lungu, 22 iunie 2018
Haruki Murakami – „Dans, dans, dans”
Editura Polirom, 2012, 480 pagini
Traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu