⧫ Proorocii Ierusalimului
Cu un titlu înșelător, care îndeamnă primul gând să alerge către o zonă mistică, Proorocii Ierusalimului este romanul falșilor profeți, care trăiesc în minciună și desfrâu, încercând să se îmbogățească nemeritat de pe urma traficului de carne vie sau cumpărând, la suprapreț, câteva ore de plăcere în paradisul copiilor abuzați. Izgonit din această vale a plângerii de un păcat groaznic, de care s-a făcut vinovat, Ierusalim se întâlnește, întâmplător, cu Doru, un bun prieten din copilărie. Bucuroși de revedere, deși amândoi disperați, Ierusalim și Doru își deapănă amintirile, nutrind tainic speranța că mărturisirile îi vor ajuta să lepede poverile trecutului și să se vindece de tot ce-au îndurat.
Frate cu Edi, Doru a fost crescut în dorul lelii de o mamă care și-ar fi dorit să se căsătorească cu oricare din bărbații care veneau, o iubeau, apoi plecau, alungați de o sarcina nedorită, care le încurca planurile. Disperată și nesocotită, cu câteva zeci de avorturi, care au fost cât pe ce să o bage în mormânt, și patru nașteri naturale, mama celor doi băieți a sperat toată viață că va găsi un prinț care o va salva de sărăcie. Visând cai verzi pe pereți, femeia a ajuns la patruzeci de ani tot singură și cu o liotă de copii neascultători, nespălați și muritori de foame. Crescut într-o asemenea familie și sătul până în gât de spălat scutece și de furat pentru a avea de mâncare, Edi a fugit în Germania, cu încă doi prieteni, Radu Poloistu și Puiu Chirpici, s-a căsătorit la repezeală cu o nemțoiacă, pentru a obține fără prea multe durei de cap cetățenia, și a continuat să fure mașini până când a fost prins de poliție și trimis la pușcărie.
După anii în care a stat închis în lagărul de refugiați din Gemania Federală, Edi s-a întors în România fără Radu Poloistu și Puiu Chirpici. Profitând de primii ani liberi de după Revoluția din 1989, s-a înhăitat cu Oprescu și Buhuși, doi asociați de nădejde, și a trecut de la furat mașini la comerțul cu mașini furate. Fără să aibă habar cu ce se ocupa fratele mai mare, Doru Meleancă, botezat de mamă cu prenumele tatălui său adevărat, și-a văzut de ale sale, adică și-a găsit un serviciu la o tipografie și s-a mutat acasă la Magdalena, soția-mamă care l-a adoptat fără prea multe întrebări și l-a fericit de urgență cu Mirel, singurul lor copil. Ușurat nu atât de însurătoarea finului, cât de faptul că Doru, fiul său nelegitim nu-i mai stă în cale, Meleancă Oprescu, nașul de cununie al cuplului Doruleț-Magdalena, a pus o ochii pe Ierusalim, băiețelul de doisprezece ani al oierului Nojiță, un bărbat bisericos, cu frica lui Dumnezeu, însetat de credință și de rachiu și ușor de convins să-i dea lui copilul, să-l ducă la București pentru a-i oferi o viață mai bună.
Căzut în mâinile hoților de mașini, Ierusalim este trecut ilegal peste graniță, împreună cu Claudiu și Robert, alți doi copii români, și trimis la cerșit și la furat pe străzi, apoi vândut cu ora pedofililor parizieni. Crestați cu cuțitul de Burhuși, bătuți cu bestialitate de Edi, flămânzi și murdari, cei trei copii învață să ceară, să fure și să se prostitueze, pentru a putea supraviețui în timp ce Edi și Burhuși, cei doi traficanți de carne vie din umbra nașului Oprescu, își rotunjesc veniturile și caută clienți dispuși să plătească sume exorbitante pentru a-și satisface plăcerile vinovate. Isteț și îndrăzneț, în cei cinci ani apocaliptici, Ierusalim învață limba franceză și obiceiurile pariziene și este îndrăgit de un marchiz putred de bogat, ultimul descendent în viață al marelui artist Henry de Toulouse Lautrec. Meloman, cultivat, singur pe lume, pervers și bolnav de cancer în fază terminală, bătrânul marchiz este dispus să plătească oricât pentru a-l salva pe Ierusalim din mâinile traficanților, după care ar fi vrut să-l înfieze, pentru a-i lăsa moștenire numele său celebru și toată averea.
În tot acest timp, Doru Meleacă s-a îndrăgostit de superba Viviana, o femeie pe care a cunoscut-o la un miting în Piața Universității, a trăit o scurtă, dar intensă aventură, terminată prost, care a fost cât pe ce să-l despartă de nevastă, a fost alungat și reprimit în casa Magdalenei și a continuat să trăiască imatur și sărac, de pe o zi pe alta, fără a-i trece măcar o singură dată prin cap cu ce fel de afaceri murdare se ocupă Edi, fratele mai mare, sau ce este obligat Ierusalim să suporte, pentru a mai putea trăi o nouă, teribilă zi. Revederea nesperată dintre Doru și Ierusalim, în România, după cinci ani în care nu au știut nimic unul de celălalt, este prilejul mult așteptat de amândoi, pentru a se elibera de regretele sau de coșmarurile trecutului. Complet diferite, destinele ambilor bărbați, manevrate până la un moment dat de Edi și Oprescu, încep să schimbe atunci când Doru și Ierusalim îndrăznesc să se lupte cu proprii demoni. Suprapunerea de scene de la sfârșitul romanului, din prezentul lui Doru, alături de familia sa formată din Magdalena și Mirel, și ultima fărâmă din trecutul lui Ierusalim, care îl ucide pe marchiz într-o clipă de rătăcire, este halucinantă, sugestivă, și paradoxal, pentru că descrie, printre rânduri, o crimă, eliberatoare.
„Granița dintre om și animal trece prin cap, prin inimă, prin viscere, și desparte dragostea de milă – o ușă, închisă între tine și lume, pe care o deschizi uneori, când te încearcă ispita milei animalului din om. Omul are nevoie de dragoste, în timp ce animalul tăvălește dragostea prin țărână transformând-o în milă…” (Radu Aldulescu, Proorocii Ierusalimului, p.283)
Magda Lungu, 23 iunie 2018
Radu Aldulescu – „Proorocii Ierusalimului”
Editura Polirom, 2012, 432 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu