⧫ La căpcăunii veseli
Roman de debut al scriitorului Daniel Pennac, La căpcăunii veseli este o poveste pseudopolițistă în care căpcăunii sunt, pe de o parte, frații și surorile mai mici ale tânărului Benjamin Malaussène, iar pe de altă parte, teroriștii unei grupări rămase de pe timpul războiului, care detonează bombe artizanale într-un magazin universal. Angajat al magazinului, Benjamin se distrează de minune și la serviciu, pe seama clienților, și acasă, spunându-le copiilor povești aiurite, inventate chiar de el, până când explozia primei bombe atrage atenția poliției, iar el devine principalul suspect. Urmărit de polițiști și speriat de atentatele care par să nu se mai termine, Benjamin începe o anchetă pe cont propriu, în timp ce frații și surorile mai mici nu se lasă nici ei mai prejos. În toată această harababură generalizată, Benjamin, singurul care nu-și pierde capul, reușește să dea de urma teroriștilor și să evite, în același timp, dezastrele provocate de boacănele celor mici.
Licențiat în drept, dar refuzând să-și practice meseria, Benjamin este slujbaș într-un magazin universal, angajat oficial pe postul de controlor tehnic, iar neoficial, pe postul fictiv de țap ispășitor, rolul lui fiind de a suporta reclamațiile clienților și beștelelile șefului, cu un aer de milog atât de distrus, încât clientul nemulțumit, speriat de urmările care ar putea provoca o tragedie cum ar fi demisia sau sinuciderea vinovatului, să își retragă plângerea. În cârdășie cu Lehmann, șeful magazinului, Ben se distrează de minune pe seama clienților, până când explozia unei bombe artizanale, în preajma Crăciunului, împrăștie pe pardoseala magazinului, un bărbat. Atrași ca un magnet de adrenalina pericolului, clienții zilelor următoare se înmulțesc imediat și vânzările cresc, în timp ce angajații vin cu teamă la muncă iar polițiștii sub acoperire controlează pe toată lumea.
Două luni mai târziu, aflat în preajma următoarei explozii, în spatele a doi clienți care și-au găsit împreună sfârșitul, Ben este luat la întrebări de comisarul Coudrier și, deranjat de faptul că a fost cercetat ca suspect, pornește de unul singur o anchetă. Îngândurat și neliniștit la muncă, Benjamin încearcă să se contrileze acasă pentru a nu-și speria frații mai mici, obișnuiți cu ritualul temelor în comun și cu poveștile de seară, aventurile lui Jib Hiena și Lab Lăbosul, cele două personaje inventate de el și foarte îndrăgite de cei mici. Destul de numeroasă, familia lăsată de părinți în grija fratelui mai mare este formată din cinci membri, Therese, Jeremy, Clara, Piciul, Louna, plus Julius, un cățel epileptic, prezent și el în magazin în timpul celei de-a doua explozii.
Amestecând în povestea de seară întâmplări din timpul zilei, Ben le stârnește curiozitatea fraților și surorilor, care încep să se implice în povestea cu atentate, fiecare cât și cum poate. Therese, pasionată de astrologică, pare să știe data următoarei explozii, Clara, artista, caută în fotografiile pe care le face detalii lămuritoare, Piciul desenează Moș Crăciuni Căpcăuni, iar Jeremy aruncă școala în aer cu o minibombă construită cu mâinile lui. Chiar și și Louna, însărcinată cu copilul profesorului Leonard, cea de-a patra victimă a atentatului, are ceva în comun cu bombele artizanale. Până și câinele epileptic, victima unei crize de nervi declanșată de zgomotul exploziei, a fost prezent la fața locului. În toată această harababură tragicomică de căpcăuni veseli și malefici, Benjamin Malaussene, considerat de pici cel mai bun frate-tată din lume, iar de colegi un sfânt în viață, singurul care nu o ia razna, reușește să descopere misterul bombelor artizanale și să diminueze cât de cât efectul boacănelor celor mici.
Dramatic în esență și comic din abundență, La căpcăunii veseli captivează și intrigă. Amestecând un act de terorism cu o poveste polițistă, antrenantă, dar fără tensiunea indusă de piste false, mistere neelucidate sau capcane primejdioase, cu drama socială a un tânăr pseudoorfan care își întreține toți frații mai mici, cu tot cu câinele epileptic al familiei, și cu alte câteva povești ale unor personaje care respectă niște reguli numai ale lor, Daniel Pennac reușește descrierea completă a unei familii de ciudați, pe cât de enervanți, pe atât de amuzanți, dar care, luată în ansamblu, este un organism viu care trăiește și crește datorită înțelegerii și răbdării lui Benjamin.
„Vîrful unei idei începe să-ncolțească pe cînd îmi trag un crac al pantalonului. Se conturează pe cînd trag al doilea crac. E gata să fie ideea secolului pe cînd îmi închei cămașa. Și jubilez atît de-nflăcărat pe cînd îmi leg pantofii scîlciați, că vor țîșni ca din pușcă și vor înfăptui singuri acest proiect de geniu”. (Daniel Pennac, La căpcăunii veseli, p.97)
Magda Lungu, 29 iunie 2018
Daniel Pennac – „La căpcăunii veseli”
Editura Polirom, 2012, 240 pagini
Traducere din limba franceză de Gabriela și Constantin Abăluță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu