⧫ Iubita locotenentului francez
La sfârșitul lunii martie a anului 1867, pe o vreme nu tocmai potrivită pentru o plimbare pe malul mării, naturalistul Charles Smithson s-a încumetat să se aventureze în lungul digului Cobb, o minune arhitecturală de zăgăzuire a apelor de pe coasta de sud a Angliei. Însoțit de tânăra lui logodnică, Ernestina Freeman, Charles s-a bucurat din plin de frumusețea sălbatică a golfului până când privirile i-au fost atrase de o silueta unei femei, o făptură delicată și incredibil de curajoasă dacă a lăsat în urmă liniștea orașului Lyme pentru o escapadă singuratică pe digul de la malul mării. Intrigat de ciudata apariție feminină și curios peste măsură, Charles va încerca să deslușească misteriosul trecut al tinerei numită de localnici Tragedia dar, spre surprinderea lui, va fi atras într-o poveste de dragoste încâlcită, cu un final imposibil de anticipat.
Trecut cu puțin peste 30 de ani, Charles Smithson, cel mai vânat burlac din Lyme, își atrăsese o faimă de cuceritor arogant și lipsit de sensibilitate. Neîntrecut în discursuri lungi și amăgitoare cu care fermeca domnișoarele abia ieșite de la pension, frumos la chip și moștenitor unic al unui unchi putred de bogat, Charles, conștient de locul pe care-l avea în lumea bună, nu s-a grăbit să se însoare, la fel cum nu a dat buzna nici într-o carieră politică, propusă în repetate rânduri de unchiul hotărât să-i asigure nepotului un viitor călduț, strălucit și sigur. Rămas de pe vremea studenției un adept înfocat al teoriei evoluționiste a lui Darwin, Charles a sperat un timp să găsească o fosilă care să-i poarte numele, dar după zece ani de căutări zadarnice, a abandonat cercetarea și a lăsat deoparte ideea de a scrie cărți de știință.
La puțin timp după ce a renunțat la micul lui vis de glorie, Charles a cunoscut-o pe Ernestina Freeman, i-a plăcut fata și s-a hotărât să se însoare cu speranța că va găsi în liniștea unui cămin, împlinirea care i-a fost refuzată ca om de știință. Cu mult mai tânără decât el, aproape o copilă, Ernestina a văzut în Charles trofeul câștigat ușor de ea, după ce a fost îndelung râvnit de alte femei, a intuit interesul bărbatului, și a acceptat logodna fără a se gândi prea mult și fără a renunța la mofturile și pretențiile care i-au fost trecute cu vedereea de părinți și încurajate de servitorii copleșiți de cadouri nemeritate. După primele luni ale logodnei, înțelegând cu cine are de-a face, plictisit de egoismul Ernestinei și iritat de schimbările prea dese de dispoziție și de program, Charles a renunțat să își mai bată capul cu viitoarea lui soție, revenind la vechile lui pasiuni, paleontologia și literatura.
Când nimic nu părea să mai intervină în viața lui deja planificată, surpriza întâlnirii cu silueta de pe digul Cobb i-a produs lui Charles o impresie atât de puternică încât, după primele discuții în care a aflat câteva amănunte despre misterioasa Sarah, a ținut cu tot dinadinsul să o întâlnească și să îi vorbească. Părăsită după ce a fost iubită de un locotenent francez, secund al unui vas eșuat în golf, Sarah Woodruff, o tânără săracă și singură pe lume, i se va destăinui lui Charles înflorindu-și povestea de iubire cu amănunte neadevărate, pe care romancierul le va introduce din nevoia de a construi un labirint narativ jucăuș și deschis mai multor variante de final. Jucându-se puțin cu mintea cititorului, John Fowles reușește o paralelă admirabilă între arta de a scrie un roman și romanul ca atare, cu personajele lui implicate într-o poveste încurcată, cu un singur final, straniu și neașteptat.
În paralel cu trioul Ernestina-Charles-Sarah, alte două personaje, Sam și Mary, la fel de tineri și de visători ca primii, își vor trăi mica lor poveste de dragoste, liniară, începută cu un zâmbet și continuată cu o căsătorie binecuvântată cu venirea pe lume a celor doi copii ai cuplului, o fetiță și un băiat. Martori ai zbuciumatei vieți a naturalistului, Sam și Mary își vor vedea stăpânul logodit cu Ernestina, apoi îndrăgostit de Sarah și disperat după ruperea logodnei cu fata cea bogată, iar peste numai un an, îi vor pierde urma atunci când Charles, umilit de un proces nedrept și neînțeles de foștii lui prieteni, va fugi din Anglia către destinații noi, necunoscute încă, dorind să cunoască locuri și oameni care să îl ajute să o ierte pe Sarah și să îl vindece de greșelile trecutului. Căutând-o neîncetat pe femeia dispărută fără urmă, după o singură și stranie după amiază petrecută împreună, ca amanți, Charles Smithson va avea, în călătoriile lui lungi, tot timpul necesar să analizeze diferențele dintre burghezie și clasa umilă sau dintre femeile și bărbații unei Anglii a secolului al XIX-lea. Admirabil tabloul societății acelor vremuri pictat de John Fowles în tușe puternice, accentuate de cele două povești de dragoste, diferite, una simplă și sinceră, iar cealaltă complicată și plină de neadevăruri, dar la fel de impresionante.
„Era ceva de sălbăticiune în făptura ei. Nu era aerul rătăcit al nebunilor și istericilor – ci aceeași revărsare a poftei de viață pe care Charles o simțise în cîntecul pitulicii... un neastâmpăr al inocenței, aproape o așteptare plină de jind.” (John Fowles, Iubita locotenentului francez, p.294)
Magda Lungu, 15 aprilie 2018
John Fowles– „Iubita locotenentului francez”
Editura Polirom, 2011, 552 pagini
Traducere din limba engleză de Mioara Tapalagă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu