⧫ Șotron
O poveste de dragoste sortită eșecului dintre un intelectual cult și o artistă mediocră, un amalgam de gânduri chinuitoare ale unui om aflat într-o luptă permanentă cu nevroza existențială și disperarea unui bărbat care caută în toate femeile o singură iubire, ideală, sunt doar câteva dintre motivele pentru care Șotronul lui Cortazar merită a fi citit, chiar dacă parcurgerea unui asemenea roman atipic este când moderat exuberantă, când intens exasperantă.
Un argentinian la Paris este pretextul unei povești inedite de dragoste și ar fi fost doar atât dacă bărbatul nu s-ar fi numit Horacio Oliveira, un intelectual nevrotic, fermecat de uluitoarea frumusețe a unei necunoscute întâlnite pe o străduță din capitala Franței, dar suficient de lucid încât, urmărind-o cum admiră toate fleacurile din vitrinele luminate și excesiv colorate, să o considere înfumurată și prost-crescută. Simplă și nesofisticată, uimită de insistența ciudatului urmăritor apărut de nicăieri în calea ei, Maga, o artistă cu o carieră muzicală modestă, va accepta invitația inofensivă a necunoscutului la o cafea și un joc încrucișat de priviri și cuvinte, va remarca inteligența incredibilă a bărbatului, se va îndrăgosti mai apoi de el și va încerca să-i ofere o iubire concretă, spontană și tot confortul atât de necesar unei minți scăldate de râuri metafizice.
Plăcut impresionat de farmecele Magăi, iubind-o în felul lui, dar veșnic frământat de răspunsurile parțiale găsite la întrebările minții lui iscoditoare, Horatio Oliveira o va părăsi pe artistă, dar nu o va uita niciodată. Nemulțumit de alegerea făcută, Oliveira va încerca o perioadă să-și regăsească echilibrul alături de obișnuiții unui club parisian, dar suprasaturat de alcool, tutun și discuții fără finalitate, va părăsi Parisul și se va întoarce în Argentina. În tot acest timp, în Franța, Argentina sau aiurea, Oliveira o va căuta disperat pe Maga în toate aparițiile feminine care îi vor aminti de iubirea pe nedrept abandonată, regăsind-o(?) întruchipată în Talita, soția celui mai bun prieten din tinerețea lui argentiniană. Idealist și perfecționist, un intelectual imposibil de mulțumit cu jumătăți de măsură, Oliveira se va complace o perioadă într-o relație nedefinită cu Talita și soțul ei, Traveler, dar, exasperat de simplitatea celor doi prieteni, incompatibilă cu abisul propriilor lui neînțelegeri, va fi tentat să abandoneze, pentru totdeauna, o lume pământeană meschină și ignorantă.
Pentru că nu este o poveste care începe de undeva și se termină altundeva, ci e un joc al minții unui scriitor care oferă alternative, lăsând cititorului decizia de a continua până în punctul în care se simte confortabil, Șotron poate fi înscris, sau nu, în cursa pentru câștigarea senzaționalului literar. În funcție de măsura în care cel care citește este pregătit să dezlege misterul unui roman cifrat, sau pur și simplu să se joace citind, Șotronul lui Cortazar oferă o senzație de pierdere completă a controlului desprinsă dintr-o construcție ludică tentantă, halucinantă, care se rotește aiuritor în jurul lumii sau, dimpotrivă, care stă pe loc și admiră cum lumea se învârte în jurul ei.
„În felul ei, această carte înseamnă mai multe cărți, dar mai ales două.” (Julio Cortazar, Șotron - Îndrumar de lectură, p.5)
Magda Lungu, 18 martie 2018
Julio Cortazar – „Șotron”
Editura Polirom, 2011, 552 pagini
Traducere de Tudora Șandru Mehedinți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu