⧫ Să cunoști o femeie
Șocat de moartea prematură a soției într-un accident stupid, Yoel, un fost agent secret implicat în activități despre care îi fusese interzis să vorbească, își rememorează viața analizând, pas cu pas, dacă prețul plătit pentru o căsnicie eșuată și un copil bolnav nu este, cumva, cam prea mare comparativ cu serviciile aduse țării.
Antrenat să observe comportamente și reacții umane care să îl ajute să separe adevărul de minciună, Yoel fusese poreclit de colegi Detector Ambulant de Minciuni. Fără a le lua în seamă glumele țintite sau nevinovate, fostul agent secret și-a văzut în continuare de misiunile primite pe care le-a dus până la capăt în defavoarea vieții personale. Mereu pe drumuri, dintr-o țară în alta, tot timpul în alertă, să nu care cumva să-i scape un mic indiciu ce ar fi pus în pericol un alt coleg sau misiunea primită, Yoel apărea acasă fără a-și anunța soția și dispărea omițând să precizeze unde va fi plecat și pentru cât timp.
Plăcut impresionată de soldățelul pe care l-a întâlnit, surprinzător, printre stropitorile din livada fermei, Ivria s-a îndrăgostit de bărbatul apărut din senin în viața ei și reapărut, câteva luni mai târziu, exact în același loc în care părea că o așteaptă. Căsătorită în pripă, după câteva luni de iubire pasională, Ivria a descoperit că a ales să își împartă viața cu un soț care mai avea o viață, serviciul, despre care nu discuta cu ea, niciodată. Venirile și plecările lui permanente, secretoase și obositoare, ignorate la începutul căsniciei din prea multă iubire, au început să devină un subiect de veșnice discuții contradictorii după nașterea primului copil, Netta. Fragilă și bolnăvicioasă, fetița a primit la trei ani un diagnostic groaznic, epilepsie, iar crizele ei periodice i-au dat Irviei încă un motiv de a-și acuza soțul că nu este niciodată prezent atunci când ar fi trebuit să fie.
După moartea Irviei, Yoel, însingurat și trist, va relua tot trecutul unei căsnicii eșuate și va căuta să-și explice cum a apărut ruptura între el și Irvia. Apăsătoare și într-un anume fel justificative, planând asupra aducerilor aminte, cele două obsesii ale fostului agent secret, statueta aflată într-un echilibru perfect și expresia auzită la vecinii americani și mâine e o zi , se vor concretiza în libertatea pe care Yoel i-o va oferi fiicei sale de a-și alege propriul său drum. Tentat să o protejeze așa cum nu reușise să-și protejeze soția, Yoel va accepta decizia Nettei de a urma o școală cu o pregătire specială, fără a declara comisiei medicale boala de care suferă. Obligat să locuiască împreună cu mama și cu soacra după moartea soției, tentat de o relație romantică cu vecina de vis-a-vis, Yoel, din ce în ce mai atent la reacțiile femeilor din viața lui, va face pace cu un trecut zbuciumat și își va încuraja discret fiica, o va asculta, va încerca să înțeleagă ce simte și ce gândește, iar în final, o va lăsa singură să aleagă ce consideră că este mai bine pentru ea.
Ca în toate romanele lui Amoz Oz, și aici regăsim punctul de cotitură, moartea Irviei, reevaluarea unui destin, paralela dintre prezentul lui Yoel și trecut, împăcarea cu greșelile inerente ale trecutului și hotărârea de a merge mai departe și de a schimba doar acele lucruri care pot și merită a fi schimbate. Transformarea agentulului secret calculat și distant, mereu pregătit să anticipeze și să găsească soluții salvatoare, într-o ființă umană înțelegătoare a nevoilor celorlalți și plină de compasiune este concentrată de Amoz Oz în conversațiile banale dintre Yoel și cele două bătrâne, mama și soacra, și punctată definitiv în hotărârea lui de a se angaja, ca infirmier, la Secția de Ortopedie a unui spital din oraș. Văduv, rămas fără Netta după plecarea fetei de acasă și pensionar după ce renunțase, din proprie inițiativă, la serviciile secrete, Yoel, impulsionat de cele două bătrâne să-și găsească o ocupație care să-i umple timpul și să-i ocupe mintea, va descoperi în meseria de infirmier plăcerea de a se simți util altora și încântarea de a le oferi pacienților suportul moral atât de necesar după o intervenție, iar familiilor acestora, încrederea că totul va fi bine.
„De-a lungul anilor, Yoel își formase convingerea că rușinea și mândria sînt mobiluri mai puternice decît toate celelalte pe care le pune în valoare literatura. Oamenii țin cu ardoare să-i fascineze sau să-i farmece pe ceilalți, pentru ca astfel să umple un anume vid din ei înșiși. Un vid universal, pe care Yoel, în sinea lui, îl denumea lipsă de iubire.” (Amos Oz, Să cunoști o femeie, p.44)
Magda Lungu, 14 ianuarie 2018
Amoz Oz – „Să cunoști o femeie”
Editura Polirom, 2011, 276 pagini
Traducere din limba engleză: Antoaneta Ralian
———— ❖—————————
———— ❖—————————
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu