⧫ Complexul lui Portnoy
Considerat la apariție cea mai aberantă carte despre sex, Complexul lui Portnoy este romanul subiectelor tabu pe care prea puțini dintre marii scriitori ai lumii au reușit să le transforme, atât de bine, din șocante în acceptabile, iar pe alocuri, în ridicol de amuzante. Exploziv și incitant, romanul eliberării lui Alexandru Portnoy dintre zidurile de prejudecăți și victimizare ridicate în jurul lui de proprii lui părinți obsedați de controlul odraslei lor perverse este atât de alunecos încât, hipnotizat de farmecul irezistibil al închipuirilor unei minți fanteziste, te trezești captiv într-un labirint care, deși sperie, provoacă și amuză.
Eșuat pe canapeaua psihoterapeutului la treizeci și ceva de ani, Alex Portnoy, împlinit pe plan profesional, dar incapabil să găsească o femeie pe care să o prezinte părinților ca viitoarea lui soție, a izbucnit într-o rafală de destăinuiri cu care a încercat să justifice un comportament aberant cu care nici el nu prea pare a fi de acord. Copil cu o inteligență peste medie, adorat de părinți când aducea acasă premii cu care se puteau lăuda în fața tuturor cunoscuților și disprețuit atunci când încerca să scape de îndatoririle impuse de o mamă manipulatoarea, Alex a fost crescut într-o familie de evrei practicanți stabiliți într-un cartier al New York-ul. Precoce, după ce a jucat în toate piesele de teatru școlare și a luat, an după an, premiul întâi, Alex a susținut examenul de capacitatea la doisprezece ani după care s-a înscris la cursurile Facultății de Drept pe care a absolvit-o ca șef de promoție. Consilier special la una din subcomisiile Congresului Statelor Unite la numai douăzeci și cinci de ani și profesionist respectat în branșă, dacă ar fi dorit să ajungă pe Wall Street, cea mai faimoasă stradă din cartierul financiar Manhattan al orașului New York din Statele Unite, ar fi ajuns, dar Alex nu și-a dorit o carieră spectaculoasă cu care să-și mulțumescă părinții aproape imposibil de mulțumit.
Terorizat de mic de văicărelile interminabile ale unei mame care, indiferent de vârstă, l-a considerat copilul cel mic ce trebuie dirijat pas cu pas prin viață, Alex și-a găsit un refugiu într-o viață sexuală aberantă pe care, ajuns la vârsta de treizeci și trei de ani, o va retrăi, în propria lui minte, integral și fără ascunzișuri, cu mult înainte de a se destăinui psihoterapeutului. Adolescent precoce după ce a fost un copil precoce, Alex Potnoy a descoperit în anii de liceu o unică plăcere și va face abuz de descoperirea făcută ajungând să devină victima unui comportament sexual compulsiv cu porniri perverse scornite de o minte înfierbântată și răzvrătită împotriva unei mame obsedate să-și protejeze copilul de absolut orice l-ar fi putut afecta și a unui tată preocupat de orice altceva în afară de propriul lui copil. Descrierea episodului în care Alex își petrece prima vacanță de student – student, nu elev – în casa unei colege de facultate este esența unei familii ciudate în care tatăl începe să plângă la aflarea veștii de parcă i-ar fi plecat copilul pentru totdeauna, în altă galaxie, iar mama îi cere să-i promită că nu se va urca într-o mașină decapotabilă. Grotescul întregii scene, îndulcit de Philip Roth cu descrierea senzațională a declicului avut de Alex în mijlocul unei familii civilizate în care conversațiile amabile rămâneau amabile fără a se transforma în bătălii pe viață și pe moarte pentru susținerea unui anumit punct de vedere, transmite ideea că personajul principal și-ar fi dorit să se nască într-o asemenea familie sau, pentru că trecutul nu prea poate fi schimbat, și-ar fi dorit să întemeieze, dacă ar fi avut cu cine, o familie asemănătoare.
Dincolo de limbajul libertin, sfidător, exploatat la maximum de un scriitor care a împins granițele literaturii până dincolo de clasic, și a descrierilor nebunești ale unor experiențe sexuale fanteziste, am regăsit în roman un personaj principal inteligent peste medie, șocat de incultura uneia dintre amante, atent la reacțiile antisemite ale contemporanilor și zbuciumat să își găsească un echilibru pe plan personal în ciuda pornirilor sexuale de nestăpânit și a pretențiilor absurde ale unor părinți din altă generație. Nebunesc și euforic Complexul lui Portnoy este o experiență literară care n-ar trebui ratată fie și doar din perspectiva unei povești care poate fi interpretată, încă mai poate fi interpretată, în funcție de cititor, în diferite moduri.
„Da, mamă, iată cât de bun sunt eu. Nu știu să fumez, abia dacă pun în gură strop de băutură, nu mă droghez, nu fac datorii, nu joc cărți, nu-s în stare să spun o minciună fără să-ncep să transpir de parcă aș traversa ecuatorul. Bine-nțeles că-mi scapă de multe ori câte un «futu-i», însă te asigur că aproximativ la atât se rezumă succesele mele în materie de abateri.” (Philip Roth, Complexul lui Portnoy, p.116)
Magda Lungu, 19 ianuarie 2018
Philip Roth – „Complexul lui Portnoy”
Editura Polirom, 2011, 264 pagini
Traducere din limba engleză: George Volceanov
———— ❖—————————
———— ❖—————————
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu