⧫ Herța și alte priveliști
Născut la Iași, la jumătatea lunii noiembrie a anului 1898, într-o Moldovă mică și blândă, stabilit în 1923 în romanticul Paris, o metropolă de vis, și ucis la Birkenau, în 1944, în camerele de gazare de la Auschwitz, Benjamin Fundoianu / Fondane a rămas în memoria colectivă a avangardei literare românești ca un ilustru reprezentant, contemporan cu Eugen Ionesco, Miron Radu Paraschivescu, Tristan Tzara, Urmuz, Ilarie Voroca, iar înșiruirea poate continua. Poet și eseist, Benjamin Wexler și-a ales pseudonimul literar derivat din numele moșiei Fundoaia, județul Dorohoi, locul în care bunicul dinspre tată a fost arendaș.
După debutul poetic din revista Valuri de la Iași, în 1914, Benja,im Fundoianu a debutat și editorial, doi ani mai târziu, în 1916, cu Tăgăduința lui Petru, o povestire de inspirație biblică, dar adevăratul moment al revelației este întâlnirea din 1924, după expatrierea în Franța, cu filosoful rus Lev Șestov, a cărui gândire îl va marca pentru tot restul vieții. Înainte de Lev Șestov, pline de viață și viu colorate, poemele lui Fundoianu au ceva din neastâmpărul literar al scriitorului mulțumit de harul ce i s-a dat la naștere și bucuros că a fost înzestrat cu o uitătura adâncă. Privește, toamna vine și pune-n trestii flaut - / Eu caut vrere și nici nu știu ce caut / Ș-ascult cum vîntul bate și sufletul din trestii. / Adîncul umple urna tăcerilor acestii, / Ca liniștea adîncă și fumurie a mării.
Îndemnându-ne într-o primă etapă să privim în aceeași direcție, dar dându-și destul de repede seama că două perechi de ochi observă detalii diferite, poetul face un salt în etapa următoare, în care surprinde natura în toată splendoarea ei, diafană sau sălbatică și ne-o descrie în imagini superbe, irepetabile. În liniștea de noapte și de vise / Amurgul țese trombele-i de fum… / Pe pajiști sunt miresme de narcise, / În aer: vis, culoare și parfum. sau O mare cenușie, ca-ntr-un tablou murdar - / furtuna geme-nuntru, s-afundă, iese iar / și viforoasă zvîrle mucegăite plante, / poate corăbii stinse se zbat sub diamante / și-și prăfuie cenușă; metalu-i vag și sur.>
Tot înainte de întâlnirea cu filosoful rus, aidoma marilor creatori, care au păstrat într-un colt de suflet un crâmpei din copilărie, și Benjamin Fundoianu a purtat cu el, prin lume ținutul Herței și atmosfera sa provincial, încremenită în timp. În tîrg miroase a ploaie, a toamnă și a fîn. / Vîntul nisip adduce, fierbinte, în plămîn, / și fetele așteaptă în ulița murdară / tăcerea care cade în fiecare seară, / și factorul, cu gluga pe cap, greoi și surd. / Căruțe fugărite de ploaie au trecut, / și liniștea în lucruri demult mucegăiește. / În case oameni simpli vorbesc pe ovreiește.
După întâlnirea cu filosoful, Benjamin Fundoianu s-a căsătorit cu Genevieve Tissier, a obținut cetățenia franceză și, devenit Benjamin Fondane, a scris în limba franceză, dar nu a publicat decât o parte din operă. Creația sa poetică originală franceză a fost adunată chiar de el însuși, în volumul Le mal des fantômes, publicat postum, după asasinarea poetului în lagărul de la Auschwitz. Reinterpretând nonconformit realitatea, Benjamin Fundoianu / Fondane a fost și a rămas un poet vizionar și atipic, cu un spirit fin și lucid, suficient de curajos încât să provoace simțurile prin capacitatea sa de a vedea altceva în aceeași realitate.
Magda Lungu, 11 ianuarie 2025
Benjamin Fundoianu – Herța și alte priveliști
Editura Cartier, 2016, 178 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu