Alexandru Mușina

⧫ Regele dimineții

Ultrasofisticată și inteligentă, dar, în același timp, capricioasă ca o femeie care se stie dorită pentru că este irezistibil de frumoasă, poezia lui Alexandru Mușina atrage și respinge, stăpânind până aproape de perfecțiune regulile impuse de arta seducției. «Vine unul la mine și-mi zice/ Că „nu și nu, să-ți citesc o poezie”./ Eu tocmai îmi curățasem lichenii/ Din emisferele pîlpîitoare și eram / Cam obosit, așa că nu l-am repezit îndeajuns.» În locul unei introduceri cuminți, care zău, nu este necesară!, aceste prime versuri, ce aparțin poemului de întâmpinare a acelora care doresc să guste din ineditul acestui volum, atenționează curajoșii sau curioșii că au de-a face cu o poezie altfel-decât-toate-celelalte.

În prezentarea din deschiderea volumului, Radu Vancu îl numește pe Alexandru Mușina un poet «foarte prietenos cu cititorul» și «din cale-afară de priceput în a da iluzia accesibilității». Doar iluzia, pentru că Alexandru Mușina, deși vorbește în poezia sa despre «lucrurile de care, realmente, ne pasă» și de care devenim conștienți datorită unor situații în care suntem puși, pe care le numește simplu «întâmplări», nu o face ca un povestitor care adoră pălăvrăgeala sau care vrea să se scuture de o emoție negativă, ci ca un scenarist care își imaginează lumi noi, pe care le descrie într-un limbaj care îl ajută pe celălalt să îi înțeleagă filmul interior și să retrăiască întreaga tensiune a clipei.

Memorabil, Budila-Expressul lui Alexandru Mușina de invită într-o călătorie în care, indiferent de drumul parcurs, spinos sau mătăsos, de însoțitorii aleși sau de câte opriri prin gări cu renume sau fără nume avem parte, destinația este numai una. «Budila-Express! Budila-Express! Budila-Express!/ Și noi am știut și noi am iubit, / Și noi am avut și-am putut, am scris și-am citit! / Budila-Express, garnitură cu bou-vagoane, Garnitură dublată, uneori, garnitură bondoacă,/ Iute și verde-murdară printre grămezile de cartofi/ Putrezind pe cîmpuri, pe lângă peroanele/ Pline de cioburi și de capace de bere,/ Budiila-Express, ruginind nevăzut/ Precum tinerețea, la încheieturi.»

Realist și lucid, chiar cinic se poate lesne spune atunci când poezia sa este despre spaime sau fascinații, un observator fin al lumii înconjurătoare și un interpret ca nimeni altul al propriilor sale trăiri, dar și al trăirilor celorlați, Alexandru Mușina depășeșete cu mult bariera cuvintelor potrivite atât cât să treacă printr-un șablon imaginar, și pătrunde în universul infinit al reunirii, într-un singur poem, a unor cuvinte alese pe sprânceană, cu ajutorul cărora reușește să surprindă instantanee incredibile. «Ea îmi tăia creierul în felii subțiri, subțiri/ Cuțitul era bine ascuțit, purta mănuși transparente/ De plastic. Nu se mînjise de singe/ Aproape deloc. E-o bună gospodină. Nu face/ Nimic de mîntuială.»

Citindu-l pe Alexandru Mușina poetul și recitindu-l pentru a-l redescoperi, iar și iar, am fost tentată să prezint O duminică liniștită, poemul din care am extras strofa de mai sus, ca argument în polemica stârnită în jurul expresiei, o fotografie face cât o mie de cuvinte”. Ei bine, cu mai puțin de o mie de cuvinte, Alexandru Mușina a scris scenariul unui film de groază domestic, pe care l-a și regizat, l-a pus în scenă și l-a mai și jucat. Acum să nu ne imaginăm un Alexandru Mușina cu un umor negru curgându-i prin vene în loc de sânge. Mucalit și cârcotaș, chiar dacă pe bună dreptate, când nu-și imaginează scene apocaliptice, Alexandru Mușina face haz de necaz tot în rime și la fel de megasofisticat: «În Supermagazin noi ne petrecem viața,/ Cu-n cărucior, un card și-un singur țel:/ Să cumpărăm tot ce putem din el.// Atenți ca alt client să nu ne ieie fața,/ Ne-nghesuim la casă. Plătim. Apoi? Nimic:/ Iar ne trezim afară, în noapte și în frig."»

Magda Lungu, 05 ianuarie 2025

Alexandru Mușina – Regele dimineții

Editura Cartier, 2016, 336 pagini

Tweet