⧫ Theodoros
Iconic în peisajul operelor lui Mircea Cărtărescu, romanul Theodoros este o odisee europeno-africană cu aventuri uluitoare și întâlniri predestinate, în care legendele despre eroi, zei și zmei se întrepătrund cu miturile biblice despre iubiri sau trădări și cu poveștile de viață ale împăraților sau muritorilor altor veacuri, toate având rolul de a scoate în evidență un personaj fabulos și fascinant.
Născut miercurea, în a patra zi de februarie a anului 1818, la Gherganii Valahiei, rodul primei iubiri dintre Sofiana grecoaica, codana dată în grijă de maică-sa, Aspasia, unei boieroaice de la Dunăre, și Gligorie Ișlicarul, sluga boierului Dimitrie Scarlat Ghica, Theodoros a fost plămădit înainte de săvârșirea sfintei taine a cununiei și a primit la botez un nume binecuvântat. Crescut cu cele mai frumoase basme grecești și românești deopotrivă, pruncul a prins a vorbi în ambele limbi, iar când a scăpat la mers, au început și poznele. Curios de mic și prieten bun cu Ghiuner, copilul tătar care avea iarba fiarelor, într-o noapte de vară s-a furișat în biserica satului și a deschis lada de argint primită de Scarlat Ghica, tatăl lui Dimitrie, de la însuși Ipsilanti-Vodă, despre care sătenii vorbeau cu fereală și o numeau chivotul sfânt. Înspăimântat să-și vadă chipul micuț în ladă, copilul a fugit lăsând biserica vraiște, dar a rămas marcat pentru totdeauna de acea noapte de pomină.
Peste doar câțiva ani, în ajunul Crăciunului din anul 1827, Tudor, sau Theodoros în greceasca maică-sii Sofiana, pornit cu Ghiuner la iarmarocul din Sălcuța, îl întâlnește pe Iancu Jianu haiducul, care-i vorbește drept și răspicat, nu ca unui mucos rufos și desculț de 9 ani, ci ca unui bărbat, ghicind parcă în privirea puștiului pe viitorul împărat. Orfan de tată și târât cu de-a sila de conul Tachi la București, împreună cu slugile trebuincioase boierului în casa cea mare de pe Podul Beilicului, Theodoros capătă prima slujbă, de ciubucciu, la doisprezece ani și rămâne slugă vreme de șase ani, timp în care învață să mintă, să fure, să fumeze narghilea și să rătăcească fără căpătâi și gura căscată prin tot Bucureștiul. Și tot în acea perioadă o zărește pe fata lui Vodă Caragea, domnița Stamatina, cea cu doi ani mai mare, o fecioară blestemată de la șapte ani să aibă zmeu, un Zburător de smarald care intra în iatacul ei de fată, noapte de noapte.
Îndrăgostit pe veci de fata a cărei icoană o purta cu sfințenie în sân, dar știind din poveștile maică-sii că domnița nu-l va putea iubi niciodată, Theodoros și-a făcut înr-o zi de vară curaj și a fugit de la conacul boierului Tachi drept la Agia Jianului de la Podul Mogoșoaiei. Înalt la stat și iute la minte, flăcăul i-a plăcut pe dată Jianului, care și-a amintit de întâlnirea din iarmarocul de la Sălcuța și l-a luat cu el, în haiducie. Pricepul la toate, șiret ca o vulpe și alunecos ca o viperă, Theodoros a învățat de la haiduci vicleniile răzmelițelor și rânduiala armelor, iar după ce l-a cunoscut pe Moshe Telalul, cel care a deschis cartea sfântă Sefer Ha-Bahir și i-a citit adevărata lui soartă, a fugit dintre zapcii și haiduci către ostrovul Chios, în căutarea neuitatei domnițe Stamatina. În patru ani, Theodoros a devenit piratul cel mai cunoscut, mai de temut și mai căutat de turci, tătari, greci și englezi deopotrivă.
Răzbunător, la fel de înverșunat împotriva cerului și a pământului după pierderea Stamatinei și un mincinos fără pereche, dacă e să ne luăm după scrisorile trimise Sofianei, în care născocește întâmplări fără asemănare pentru a-și impresiona mama văduvă, rămasă la Ghergani, Theodoros își trăiește visul de glorie, căutând de-a lungul și de-a latul mărilor cele șapte litere ale cuvântului SAVAOTH, găsit în cartea sfântă etiopiană Kebra Nagast, pe care a citit-o din scoarță în scoarță în cei doi ani în care a fost ucenic la mănăstirea de lângă orașul sacru Debre Tabor. Om nou, pentru că în anul 1842 al Bătăliei de la Debre Tabor, își schimbase numele, și destinul, cu cel al fratelui de cruce Kassa Haile Giorgis din Kwara, războinic etiop sărac și disprețuit pentru că mumă-sa vindea kosso pentru limbrici, Theodoros intră în grațiile reginei Elisabeta a Angliei și urcă treaptă după treaptă, ajungând împăratul întregii Etiopii, la doar 36 de ani.
Încoronat ca împărat al împărăților lumii, cu cetatea de scaun la Magdala, Tewodros II al Etiopiei s-a bucurat pe deplin de tronul mult visat doar câțiva ani. Văduv după pierderea împărătesei Tewabech Ali, care s-a prăpădit în câteva luni, nerezistând între zidurile reci și umede ale Magdalei, și din nou singur pe lume fără femeia pe care a iubit-o la fel de mult ca pe Stamatina, Theodoros a căutat uitarea în beția simțurilor și-n fapte de război, ajungând un mostru cu o căutătură de fiară. După un șir de cruzimi care au înfiorat toată suflarea omenească a lumii, în cele din urmă, a jertfit și biserica, mâniind etiopienii, care n-au mai răbdat și s-a răsculat contra sa. Nemulțumită de un vasal hulit de semeni și poreclit Hiena, regina Angliei a trimis armata să restabilească ordinea în țara creștină Etiopia, iar Theodoros, ca un ieșit din minți ce era după ce pierduse Chivotul Sacru al Legământului adus de prințul Melenik, fiul reginei Bilqis Negest Makeda din Sheba și al înțeleptului rege Solomon, în Etiopia și ascuns de preoți în Lalibela, pentru a nu fi luat prizonier, s-a sinucis, la 50 de ani, cu unul din pistoalele primite în dar chiar de la regină. Chemați la dreapta judecată de după învierea morților să citească faptele lui Theodoros înscrise în Cartea Vieții, îngerii și demonii își dispută sufletul valahului care s-a născut slugă și a murit împărat.
Nepereche datorită întâmplărilor, miturilor și legendelor care se înlănțuiesc într-un înșiră-te, mărgărite, efervescent, din ce în ce mai captivant pe măsură ce povestea se deapănă, plin de personaje complexe, construite minuțios, la granița fină dintre ficțiune și realitate, comic pe alocuri sau tăios când narațiunea o cere, și scris fluid, într-un limbaj de o claritate și o încărcătură emoțională uluitoare, Theodoros este, în același timp, un roman spectaculos prin tematica vastă abordată și un basm modern original, desăvârșit ca o operă de artă.
„Și împăratul, cu buzele lui tari ca de plătică, mi-a spus deslușit: «Bucură-te, Theodoros, căci ai să fii numit mare între oameni, și mulți au să te slujească, și vei fi socotit în rândul împăraților lumii acestii. Te așteaptă o țară mare și neasemuită la Miazăzi, cea de unde împărăteasa Shebei din vechime a pornit către Ierusalim ca să bucure de înțelepciunea lui Solomon împărat»” (Mircea Cărtărescu, Theodoros, p.346)
Magda Lungu, 11 octombrie 2024
Mircea Cărtărescu – Theodoros
Editura Humanitas, 2022, 634 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu