⧫ Anton Pann. Până când nu te iubeam
Anton Pann s-a născut în Bulgaria, nu se știe precis în care an, a copilărit la Chișinău și s-a maturizat la București și Brașov. A fost fiul unei grecoaice, Tomaida, și a unui căldărar, Pantoleon Petrov, adică un multietnic din naștere, care a învățat să vorbească, amestecat, în trei limbi. A fost căsătorit de două ori și jumătate, a tipărit masiv și amestecat lucrările sale și ale altora și a murit la București, probabil de tifos sau altă boală pe care a tratat-o cu indiferență din moment ce, în loc să șadă liniștit, cu o săptămână înainte de a păși în lumea drepților, i-a trimis o scrisoare doldora de planuri fostului elev Uncescu. Fără a încerca să deznoade ițele încurcate ale unei biografii pe care nici chiar Anton Pann nu a ținut morțiș să o clarifice, adică păstrând în continuare misterul, Cosmin Ciotloș a preferat să lase întrebările la locul lor și să ni-l prezinte pe Anton Pann exact așa cum a rămas vreme de două secole: un necunoscut.
Și cine poate vorbi mai bine despre un necunoscut decât un alt necunoscut? Personaj fictiv al acestei biografii romanțate, Ștefan Valentineanu pornește precipitat pe urmele lui Anton Pann, din pură curiozitate. Întâi de toate scotocește prin arhiva veche de șapte ani a Bibliotecii Academiei, iar aici, descoperă numele lui Anton Pann amestecat cu Barac, ori doi, tată și fiu, Ioan și Iosif. Se pare că unul dintre cei doi Barac, prelatul Iosif, ar fi scris poemele pe care Anton Pann le-a publicat în gazetă, semnate cu numele său. Uimit de prima sa mare descoperire, Ștefan răscolește manuscrise îngălbenite, legende vechi și istorii demult apuse și, din ce în ce mai nelămurit de contradicțiile citite în documentele prăfuite ale arhivei, aleargă la criticul Maiorescu pentru îndrumare, obține o întrevedere cu marele om de litere și pleacă slăldat în amabilitate, dar cu informații puține spre deloc.
Următorul pas al investigației este conferința despre viața și opera lui Anton Pann, a profesorul G. Dem Teodorescu, fostul ministru al Instrucțiunii publice. Într-o seară de joi, la Ateneu, Ștefan Valentineanu se enervează de-a binelea auzind toată aventura romanțioasă a vieții lui Pann și doar pe ici, pe colo, câteva adevăruri și alea smucite despre opera literară masivă, tipărită de controversatul fiu al căldărarului din Sliven. Înrolat voluntar și plecat pe front la șaptesprezece ani, apoi avansat căpitan în regimentul 5 linie, tânărul ofițer Ștefan Valentineanu, obișnuit cu disciplina vieții militare, ar fi putut trece cu vederea câteva ironii strecurate de Teodorescu în prelegere de amorul artei sau niscaiva detalii nesemnificative, exagerate de profesor pentru a trezi audiența, dar în lipsa unei documentări serioare, care ar fi justificat asemenea giumbușlucuri, întreaga conferință i s-a părut a fi o farsă nereușită, ba chiar obositoare.
Crispat după seara de la Ateneu și cu un gust amar, căpătat în urma discuției cu Maiorescu, Ștefan Valentineanu este pe punctul de a exploda întrebându-se, pe bună dreptate, cine a fost cu adevărat Anton Pann. Fără un punct de pornire, pentru că toate start-urile s-au dovedit a fi furate, Ștefan începe o corespondență asiduă cu G. Ucenescu, fostul elev și prieten al necunoscutului Anton Pann. Rând pe rând, scrisorile primite de la fostul învățăcel al maestrului nu numai că nu descâlcesc, ci încâlceșc și mai tare ițele vieții și operei misteriosului Anton Pann. Se pare că, ocolitor, întocmai fețelor bisericești printre care a crescut, și veșnic pus pe șotii, ca orice artist care știe că pe scenă nu se urcă decât cu masca potrivită, Anton Pann nici nu s-a destăinuit nimănui, nici nu a simțit nevoia să lase posterității o autobiografie lămurită.
Deși recunoscut ca poet, profesor și compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat și publicist, Antonie Pantoleon Petrov, mult mai cunoscut ca Anton Pann, cel supranumit de Eminescu finul Pepelei, cel isteț ca un proverb, a fost pentru contemporani și a rămas până în zilele noastre, un personaj misterios și complex. Ingenioasa abordarea a autorului care s-a folosit de investigațiile unui personaj fictiv pentru a descoperi câte ceva despre Anton Pann, este inedită și antrenantă, citind am avut senzația că particip, alături de eroul unui roman polițist, la o anchetă alertă, în plină desfășurare.
„Îi rămăseseră doar cărțile, căci tipărise multe de-a lungul acestor ani, le îngrijise așa cum de el nimeni nu se îngrijise. Ascundea uneori în ele, rar, e-adevărat, vorbe pe care altfel nu le-ar fi rostit, căci nu se cade ca omul să-și spună sufletul oricui și oricând.” (Cosmin Ciotloș, Anton Pann. Până când nu te iubeam, p.74-75)
Magda Lungu, 01 noiembrie 2024
Cosmin Ciotloș – Anton Pann. Până când nu te iubeam
Editura Polirom, 2024, 200 pagini
 |
 |
 |
——————
Cosmin CIOTLOȘ - Festivalul Național „George Bacovia” | Bac-Fest, Bacău (21 septembrie 2024)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu