⧫ totul sau nimic
Document tragicomic pe mai multe voci discontinue, volumul de poeme inspirat din evenimentele petrecute în România sfârșitului de secol douăzeci ne propune o întoarcere în timp, într-un decembrie al luptelor de stradă. Începută timid, ca o răbufnire a câtorva zeci de oameni adunați în centrul Timișoarei, Revoluția s-a răspândit rapid în întreaga țară, culminând cu prăbușirea vechiului regim. Analizate retrospectiv de autor, la o distanță de câteva decenii, evenimentele petrecute în timpul Revoluției din decembrie 1989 capătă o altă semnificație: cea a unei priveliști, nu neapărat plăcute, de care trebuie să te îndepărtezi câțiva pași pentru a o putea cuprinde, și analiza, ca pe un întreg.
Alcătuit din cinci secvențe atunci și acum, volumul începe cu un mănunchi de amintiri dureroase, ale căror rememorări provoacă eliberarea unor emoții copleșitoare, foarte importante în procesul de înțelegere și acceptare, pentru că ajută la vindecarea traumei. Cel care a ieșit atunci în stradă, în acel moment-cheie, a fost un tată care și-a dorit ca fiul său de opt ani să crească fără teamă, într-o lume în care să nu fie nevoit se ascundă ce gândește sau să mintă pentru a putea supraviețui. Tânăr și naiv în anul revoluției, autorul recunoaște în Testimoniale, cu o sinceritate dezarmantă, că a rezistat acelor zile decembriste nu datorită unui curaj ieșit din comun, ci mai degrabă disperării și furiei născută din durerea de a-și vedea părinții cu umerii căzuți și tăcuți ca niște umbre așezându-se spășiți, zi după zi, la cozile umilinței.
Privind în urmă, după trei decenii și jumătate de întrebări, unele fără răspuns, Val Mănescu admite, în secțiunea II, Reflecții, că fiecare poem e o mărturie fictivă și reală în același timp a unui brumărar plin de himere, în care un cinic parfumat cu speranță a crezut, cu puterea inocenței anilor săi tineri, că poate schimba totul. Așteptând, împreună cu zecile de tineri care au reușit să nu moară în acele zile, fericirea promisă de un nou început, autorul a trecut prin timp lăsând în urmă, ca un Hansel care nu vrea să rătăcească drumul înapoi, câte o pietricică a unei mari speranțe sau câte o firmitură a unui zbucium neutil. În următoarea secțiune, Intimitate și ruptură, eliberat de balastul disperărilor chinuitoare ale unui trecut ce a provocat răni invizibile și drame personale și care nu mai poate fi schimbat, îl regăsim pe poet frământat de angoasele iubirii.
Departe de a fi o oază de liniște sau o evadare din insuportabilul cotidian, iubirea este pentru poet o zonă de conflict, în care el, olimpianul bărbat, revoltat că o domnișoară a îndrăznit să-i facă sinapsele praf, își desenează pe chip un zâmbet profesionist, refuzând să se declare învins chiar și atunci când dorințele nu-i sunt îndeplinite sau este părăsit ca orice celebru necunoscut. Având în permanență în vârful peniței versul, alb sau ritmat, poetul victimă a iubirii nereciproce sau abandonate la marginea drumului, ca o boccealâc, se transformă cât ai clipi în învingător, ba mai mult decât atât, merge mai departe înfruntând alte iubiri nereușite până când o găsește, în ciuda rătăcirilor în social media contemporană, pe cea din vârful piramidei, vindecătoarea care aduce un strop de nebunie, însoțit de uitare și iertare.
Cea de-a patra secțiune, Metapoeme, este un zbor înalt în care poetul, nutrit cu aldine, semne de întrebare, iubiri neterminate și amintiri devastatoare despre idealuri furate sau vise spulberate, dă o nouă șansă cuvintelor, lăsând poezia să țâșnească cu o neiertătoare sinceritate și o rară luciditate și să spună tot ce vreme de treizeci și cinci de ani câteva generații martore au tăcut. Iar loc de final, în secțiunea Conversia ciclică, pentru a înlesni aducerile aminte ale timpurilor atunci și acum, poetul reia principalele teme ale volumului, neuitând să ne atragă discret și elegant atenția, în superbul poem Extras din ceremonial de trecere, că o viață de om, oricât de intensă sau de fadă ne-ar părea, este, raportată la univers, doar o secundă cosmică.
Magda Lungu, 02 ianuarie 2026
Val Mănescu – totul sau nimic
Editura Bibliotecii „C. Sturdza”, 2025, 172 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu