⧫ Disco Titanic
Adolescent în perioada neagră a comunismului, erou al Revoluției din decembrie 1989, mic afacerist în anii tranziției postdecembriste, apoi patron al unei edituri din Timișoara și un influent om de afaceri local, Vlad Jivan părea a fi omul care a muncit pe rupte și a ajuns acolo unde alții nici nu visează. Printr-un ciudat joc al sorții, atunci când credea că nimeni și nimic n-ar fi putut să-i spulbere micul paradis, dorința soției de a petrece un concediu cu familia, la Split, în fosta Iugoslavie, reînvie un episod amar dintr-un trecut întunecat, pe care Vlad Jivan s-a chinuit o viață, să-l uite.
Născut în Timișoara vechilor mahalale străbătute de străduțe cu blocuri pitice și case lipite una de alta, cu grădinițe de flori în față, Vlad Jivan a crescut laolaltă cu puștimea din cartier fără a le provoca părinților prea dese bătăi de cap, dar și când făcea câte o nefăcută, rămânea pe veci înscrisă în albumul familiei. Prima poznă sau primul eșec a fost examenul de treaptă, între clasa a zecea și a unsprezecea, pe care l-a ratat nu pentru că n-ar fi știut să calculeze randamentul, ci pentru că a șușotit îndelung și nepermis deși profesorul supraveghetor i-a atras de două ori atenția înainte de a-l da afară din sală. Eliminat din cauza fizicii, Vlad a fost înscris de inginerul Jivan tatăl, la UMT, liceul profesional cu majoritatea elevilor proveniți de la sate sau din familii de muncitori săraci, colegi pe care i-a depășit imediat la învățătură, fără să transpire prea tare.
A doua poznă a fost și mai de efect. Chior de somn la ora de istorie de sâmbătă și cu nervii întinși ca pe bigudiuri, după o seară de vineri de dans și bătaie în discoteca din 2 Aprilie, Vlad Jivan s-a simțit atins de o inspirație divină și a rescris imnul de stat de pe prima pagină a manualului, cu ajutorul unor rime care l-au inspirat și pe profesorul Socolaru să-l șantajeze pe inginerul Jivan cu exmatricularea băiatului în cazul în care acesta nu-i poate procura un apartament de serviciu. Bătut cu cureaua de inginerul scos din minți, Vlad va mai avea de suferit de pe urma glumiței cu imnul. În primul de facultate, cu câteva săptămâni înainte de a o cunoaște pe Emilia de la Filo, viitoarea sa soție, un securist anume pus să-l întâlnească îl va racola ca informator al Securității după ce, mai întâi, l-a amenințat că va publica poezia vieții.
Despre aceste două întâmplări care l-au ancorat într-o realitate tristă și umilitoare, Vlad Jivan va vorbi ori de câte ori va fi rugat de prieteni să le povestească întâmplări din copilărie, dar nu le va spune nimic despre excursia cu părinții în fosta Iugoslavie, înainte de 1989, într-o vară în care o tragedie cumplită îl va marca pentru tot restul vieții. Căsătorit cu poeta Emilia, fostul erou al revoluției din decembrie 1989, împușcat în piept în noaptea în care s-a tras în Timișoara, va încerca zeci de ani să uite ce s-a petrecut în Split, dar se va întoarce în timp, în apopierea falezei din spatele discotecii Disco Titanic, imediat ce soția își va dori câteva zile de concediu în Croația. Ba mai mult, își va regăsi foștii prieteni de-o vară, pe-atunci adolescenți ca și el, maturizați forțat sau cu mințile împrăștiate de ororile prin care au fost nevoiți să treacă.
Mai norocos decât adolescenții abandonați în fosta Iugoslavie, Vlad Jivan a terminat facultatea, s-a ferit cum a putut de nebunia Caritasului care promitea câștiguri fabuloase celor care depuneau la bancă o sumă modică, și s-a lansat în afaceri la sugestia unui fost prieten din cartier, Ragnar, un timișorean emigrat în Germania prin 1984 și întors în țară cu un fel de ajutoare pentru revoluția din decembrie 1989. Un simplu moft la început, micuța editură cu care Vlad a rămas pe cap după ce Ragnar s-a întors în Germania, a început să-l prindă. Despre hârtie, cerneluri și culori a învățat din mers, de unul singur, iar despre negocieri și contracte, de la bătrânul Vergil din Ardeal, un personaj sinistru, care i-a explicat că simpatiile, antipatiile și principiile, chiar dacă se află la loc de cinste în cărțile tipărite după manuscrisele primite la editură, nu au ce căuta în domeniul afacerilor.
Inteligent și carismatic, lunganul de Vlad Jivan nici nu s-a îmbogățit exagerat de mult, astfel încât să atragă atenția interlopilor, dar nici n-a rămas un sărăntoc, disperat că nu are după ce bea apă. Nici prea, prea, nici foarte, foarte, Vlăduțu a trăit repede, așteptând parcă întreaga sa viață, reîntoarcerea în Split și rememorarea acelei nopți de pomină. Surprinzător și antrenant, romanul este un du-te-vino între prezent și trecut, dezvăluind întâi câte puțin din toate, apoi reluând, amănunțit, răscrucile unui destin care ar fi putut fi și altfel. Iar dincolo de toate, Disco Titanic, discobarul din Splitul iugoslav, începutul și sfârșitul coșmarurilor lui Vlad Jivan, este puntea de legătură dintre prezent și trecut, suspendată peste timp și spațiu.
„La șapte dimineața puneau valizele și cele două sacoșe în portbagajul BMW-ului, iar la șapte și jumătate ieșeau din Timișoara pe Calea Șagului, luînd-o spre Moravița. N-avea cum să nu se gîndească la călătoria de acum… cît? Douăzeci de ani. Nu. Douăzeci și doi. Exact douăzeci și doi.” (Radu Pavel Gheo, Disco Titanic, p.370)
Magda Lungu, 24 februarie 2023
Radu Pavel Gheo – Disco Titanic
Editura Polirom, 2022, 628 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu