⧫ O femeie iubită
Pasionat de film, de istorie și de șarade, și convins că poate dezlega misterul celei mai admirate și mai invidiate țarine din Imperius Rus, tânărul regizor Oleg Erdmann și-a început cariera cu un film despre Ecaterina Cea Mare și a continuat cu o investigație pe cont propriu, care a durat mai bine de 20 de ani și care a lămurit o parte din dramele celebrului personaj, dar a scos la lumină și o poveste de dragoste uluitoare, pe care Ecaterina a reușit să o ascundă atât de bine, încât până și istoricii au trecut-o cu vederea.
Întâmpinată de prieteni cu zeflemele și comentarii răutăcioase, ideea regizorul Oleg Erdmann de a reconstitui viața unei țarine care a trăit cu două secole în urmă, n-a fost prea bine primită nici de profesorul Lev Basov. Diplomat cu tânărul său coleg, maestrul nu i-a tăiat din prima aripile, dar i-a explicat cu răbdare că subiectul ales este alunecos și că un film despre Ecaterina a II-a a Rusiei ar însemna costume de epocă, scene de luptă, decoruri speciale și sute de figuranți, care, însumate, ar totaliza un buget enorm. Chiar dacă la început, Oleg și-a închipuit filmul ca o suită de aventuri galante, întrerupte de conspirații meschine, baluri fastuoase și ședințe la nivel înalt, discuția cu bătrânul profesor l-a readus cu picioarele pe pământ, dar nu l-a convins să renunțe la scenariu.
Ca tânăr absolvent de facultate, Oleg Erdmann și-a început cariera cu un scurt-metraj, Întoarcerea într-un vis, un fllmuleț de treizeci și cinci de minute, în care un tânăr arhitect plecat la război, se întoarce după cinci ani acasă și găsește numai ruine și moarte. Deși realist și aproape fără buget, filmul a fost făcut praf de critică, după care a urmat o lovitură de teatru. Vizionat la Moscova, scurt-metrajul cu soldatul a sensibilizat câțiva șefi bătrâni, care cu patruzeci de ani în urmă au fost și ei soldați, iar Oleg s-a trezit ridicat în slăvi și protejat de Kremlin după ce, mai întâi, a fost cât pe ce să fie linșat. Devenit și celebru peste noapte, și îndrăgostit de Lesia, critic de film și fiica unui diplomat influent, Oleg Erdmann a avut de ales între două indentități la fel de ofertante: cea de cineast rebel sau cea de artist protejat de regim.
Ignorând cu bună știință încurajările iubitei care se și vedea la brațul unui al doilea Tarkovsky, pe de o parte, dar și protecția Kremlinul, pe de altă parte, Oleg s-a dat de trei ori peste cap, în gând, și a scos din buzunarul de la piept o țarină, pe Ecaterina a II-a. Sfătuit de bine de bătrânul profesor Basov să renunțe la un asemenea proiect nebunesc, Oleg Ermann a transformat scenariul filmului artistic clasic într-o succesiune de filmulețe, folosindu-se de tehnica desenului animat, și l-a trimis CSAC-ului spre aprobare. Uimiți de îndrăzneala tânărului regizor, impresionați de succesul primului său scurt-metraj, pentru că era fiul lui Serghei Erdmann și cine știe ce alte motive, membrii Comitetului de Stat pentru Artă Cinematografică au aprobat proiectul. La două luni de la începerea filmărilor, părăsit de Lesia și obsedat de Ecaterina a II-a, Oleg o cunoaște pe Eva Sander, actrița care urma să joace rolul țarinei, în cea de-a doua parte a vieții împărătesei.
Între Eva și Oleg, amândoi pasionați de istorie și de film, conversațiile curg și dincolo de platoul de filmare. Încurajat de modestia celebrei actrițe, Oleg îi spune Evei despre ultima lui descoperire și lansează ipoteza că între Ecaterina și Aleksandr Lanskoi, favorit între anii 1780-1784, ar fi fost ceva mai profund, care a marcat-o puternic pe țarină. Începută la un prânz cu echipa, discuția despre singurul bărbat care a iubit-o cu adevărat pe țarină rămâne nefinalizată. A doua zi după ce Pravda publică anunțul morții lui Brejnev filmările se suspendă, apoi lucrurile o iau razna. Sărind dinst-un secol în altul, dar fără a renunța nicio clipă la filmul lui despre țarină, Oleg Erdmann asistă la dispariția URSS-ul și la căderea zidului Berlinului, își transformă visul într-un serial de televiziune, adaptat cerințelor publicului consumator de senzații și senzațional, are din nou un succes imens la care nu s-ar fi așteptat în veci și o reîntâlnește pe Eva Sander, singura femeie care i-a înțeles obsesia pentru Ecaterina a II-a.
Antrenant și alert, urmărind cu pricepere două povești diferite, cea a puternicei țarine Ecaterina a II-a și cea a amărâtului regizor rus Oleg Erdmann, romanul unei femei iubite este o poveste memorabilă despre bucuria de a avea o singură și imensă pasiune și despre curajul de a trăi pentru ea. Pentru curioși, nici detallile din viața intimă a împărătesei nu sunt de lepădat.
„Această singură dimineață, cu miros de nea și de primăvară, este mai adevărată decât toate compendiile de istorie. Iar despre țarină, sechestrată în sarcofagul ei de cuvinte, nu se știe nimic, fiindcă nici unul dintre acele volume n-a păstrat în el prospețimea vreunei dimineți trăite, cândva, de Ecaterina.” (Andrei Makine, O femeie iubită, p.175)
Magda Lungu, 25 februarie 2023
Andrei Makine – O femeie iubită
Editura Polirom, 2022, 312 pagini
Traducere din limba franceză de Daniel Nicolescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu