⧫ Igiena asasinului
Celebrul scriitor Pretextat Tach, un geniu mizantrop, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură, mai are doar două luni de trăit. Când vestea ajunge la urechile presei, toți jurnaliștii visează la un ultim uriaș interviu. Numai că, geniul literar de 84 de ani, iritat de interesul publicului și al presei, limitează numărul curioșilor la cinci. După ce primii patru jurnaliști, nepregătiți să înfrunte o asemenea tornadă umană, plătesc cu umilințe pentru privilegiul de a se fi apropiat de scriitor, Nina, o tânără jurnalistă inteligentă și bine documentată, va reuși să îl provoace pe Pretextat Tach să accepte un incredibil joc al minților sclipitoare, cu o miză pe măsura.
Straniul secret al unui abject fermecător
Simțindu-se asaltat de propunerile diferitelor publicații dornice să obțină cel mai senzațional interviu cu cel mai genial scriitor, condamnat la moarte de o boală ireversibilă, domnul Tach a efectuat rapid o selecție drastică a ziarelor și jurnaliștilor și i-a transmis secretarului său că, din toată presa dornică să obțină exclusivitatea, este dispus să primească doar cinci reprezentanți. Diagnosticat cu sindromul Elzenveiverplatz, numit mai popular și cancer al cartilajelor, bătrânul domn Tach s-a simțit înnobilat să devină martirul propriei sale vieți și, ajutat de presă, să arunce semenilor de pe culmile gloriei sale, un olimpian dispreț, iar secretarul său, Ernest Gravelin, care, deși locuia cu patru etaje mai sus decât autorul celor 22 de romane evita pe cât posibil să-l întâlnească,, a acceptat condiția încântat că s-a găsit o soluție care să mulțumească pe toată lumea.
Primul jurnalist a fost primit în apartamentului domnului Tach la 10 dimineața, în bezna adâncă a unei camere cu storurile trase, iar vocea siluetei mătăhăloase abia zărite într-un fotoliu de lângă fereastră, l-a zăpăcit cu răspunsuri dure la primele întrebări nesigure și neispirate, după care l-a desființat. Nefericitului jurnalist, umilit de romancier, alungat cu coada între picioare și lipsit de interviul mult dorit, i-au urmat alți trei reporteri care au beneficiat de același tratament dezgustător din partea geniului hotărât să convingă că locul lui este deasupra muritorilor de rând. Nepoliticos, agresiv, sonor până la timorare și excesiv până la vertij, Pretextat Tach, un as al jocurilor de cuvinte cu dublu înțeles și un nesimțit autentic, a reușit să convingă presa în doar câteva zile că sigurul care contează este doar el și numai el. Dezamăgiți de eșec și bolnavi de indignare, jurnaliștii s-au plâns colegilor care au binevoit să-i asculte, iar vestea că geniul nesimțiților este imposibil de abordat a fugărit toată presa.
După ce a ascultat cu răbdare lamentările și casetele cu înregistrările colegilor, curioasă să verifice spusele lor și înarmată doar cu vorbe, o domnișoară jurnalistă decisă să-și onoreze meseria îl va înfrunta pe Pretextat Tach și îl va pune la punct din primele clipe. Sosită la ușa lui la data și la ora la care se programase din timp, jurnalista nu îi permite romancierului să o trateze ca pe colegii ei, îi impune respectul și distanța cuvenite și îl provocă la o discuție inteligentă, fără a se lăsa intimidată de ieșirile lui necontrolate și de violența lui verbală obișnuită să împroaște insulte, amenințări și glume de prost gust cu tentă sexuală, religioasă sau rasistă. Uimit în primă fază de tactul domnișoarei și de eleganța cu care reușea să dirijeze conversația către obiectivul propus, octogenarul scriitor va fi cucerit de-a dreptul când va descoperi în persoana jurnalistei un om echilibrat, dispus să asculte și un adversar pe măsura geniului său.
Cititoare a întregii opere a scriitorului și a puținelor biografii publicate, jurnalista venise la Pretextat Tach cu temele făcute. Bine documentată, isteață și lipsită de scupule, jurnalista pomise, cu câțiva ani în urmă, o anchetă pe cont propriu în urma căreia descoperise martori din trecutul romancierului, dispuși să vorbească despre castelul în care acesta copilărise și despre o nenorocire petrecută cu 65 de ani în urmă. Pus în fața unor fapte de netăgăduit, singur pe lume, muribund și știind că nu mai are nimic de pierdut, cinicul și invincibilul Pretextat Tach va lăsa nesimțirea deoparte și se va destăinui în totalitate Ninei, dar, în același timp, o va ademeni să intre într-un joc dement, o replică a tragediei înfăptuite în adolescență de monstrul sacru al literaturii, laureat al Premiului Nobel.
Un roman criminal de bun
Fără a fi un roman polițist sau de acțiune, romanul de debut al scriitoarei Amelie Nothomb este criminal de bun și de șocant prin premeditarea a două crime perfecte și interacțiunea celor două personaje principale, Nina și domnul Tach. Ea, domnișoara jurnalistă, la început de viață, concretă, ancorată în realitate și îndârjită să descopere un adevăr oribil, este cea care conduce în prima parte a întâlnirii cu scriitorul, după care, perfect conștientă cu cine are de-a face, deși îl demască pe asasin, se lasă antrenată în jocul alunecos al minții fanteziste a romancierului care trăiește într-o altă realitate. Separate până la apariția Ninei în casa geniului, cele două realități, a ei și a lui, se suprapun în momentul în care Pretextat Tach o invită pe Nina în povestea trecutului lui. Apoi realitățile se inversează din clipa în care scriitorul o convinge pe jurnalistă că romanul lui biografic, singurul neterminat, are nevoie de un sfârșit pe care doar ea, dacă vrea, este singura în măsură să-l scrie. Iar Nina, ca într-o transă, abandonând realitatea ei și intrând de bunăvoie în realitatea lui Pretextat Tach, îl va scrie.
„Din partea unui asasin, a-și plînge victima ar înseamna să dea dovadă de inconsecvență. Și apoi eram destul de în măsură să știu că verișoara mea era fericită, fericită pe vecie. De aceea, eram senin și surîzător în mijlocul acelor jeluiri grosiere.” (Amelie Nothomb, Igiena asasinului, p.169)
Magda Lungu, 20 ianuarie 2023
Amelie Nothomb – Igiena asasinului
Editura Polirom, 2022, 200 pagini
Traducere din limba franceză de Giuliano Sfichi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu