⧫ Strigă-mă pe numele tău
Câștigător al Premiului «Lambda», în anul 2007, la categoria „Ficțiune pentru bărbați”, povestea de dragoste dintre adolescentul Elio și profesorul Oliver, un universitar american, rafinat și plin de vitalitate, impresionează prin sinceritate și cucerește prin farmecul pasiunii irezistibile și a evoluției sentimentelor stârnite de chinurile primei iubiri. Elio, cel care povestește, fascinat de acestă experiență unică și copleșit de emoții puternice, pe care nu le-a mai simțit niciodată, trăiește din plin o iubire de-o vară pe care n-o va uita niciodată, indiferent ce va fi, ce va face sau cu cine își va dori să fie.
Singurul copil al unei familii înstărite, până în vara în care l-a cunoscut pe Oliver, Elio a crescut printre partituri și poezii, înconjurat de toată dragostea părinților și bine hrănit de Mafalda, bucătăreasa care îl răsfăța cu bucate gustoase și sățioase. Stabilită într-un oraș universitar italian, familia lui Elio era bine cunoscută studenților datorită rezidențelor gratuite oferite de profesor, pe timpul verii, unui singur candidat selecționat dintr-un teanc de dosare, care primea masă și casă în vila familiei de pe malul mediteranei în schimbul unei ore și ceva pe zi în care ajuta la sortarea corespondenței gazdei. Dintre cei cinsprezece rezidenți care s-au bucurat din plin, în cele șase săptămâni, de îndrumarea profesorului, de bunăvoința soției sale și de arta culinară inegalabilă a Mafaldei, puțini au fost cei care nu au mai revenit, măcar pentru câteva ore, la vila cu piscină și livadă de piersici, vecină cu marea.
În vara în care a împlinit șaptesprezece ani, Elio s-a mutat din camera lui, care urma să devină loc de odihnă și de studiu al următorului rezident, în camera cea mică de pe același hol, care a fost a bunicului. A doua zi la amiază a coborât în curte, curios să-l cunoască pe norocosul care a primit în dar o vacanță specială de vară. Înalt și sportiv, cu ochelari de soare, o pălărie de paie și o cămașă bufantă, albastră, descheiată la mulți nasturi, musafirul a coborât degajat din taxi și a intrat în viața familiei cucerindu-i pe toți, pe rând, cu rafinamentul gesturilor și accentul american care îi însoțea limbajul, oferindu-i un ritm și o tonalitate aparte. Nemulțumit în prima săptămână de distanțarea politicoasă impusă de Oliver între el și fiul gazdei, Elio se va îndrăgosti nebunește de profesorul american cu șapte ani mai mare și suficient de matur încât să înțeleagă ce își dorește adolescentul și să încerce să-l convingă, cu blândețe, că prietenia și iubirea se pot amesteca, sunt la fel de puternice, dar fundamental diferite.
Neînțelegând aproape nimic din frământările lui Oliver, Elio va trece prin furcile caudine în încercarea lui disperată de a stârni sentimente reciproce. Amuzat de pașii sovăielnici ai adolescentului, trei înainte și doi înapoi, Oliver, trecut prin viață și prin alte îmbrățișări pătimașe, îndrăgostit și el de Elio, va ceda pasiunii adolescentine a puștiului și vor trăi împreună, o iubire profundă și pasională, ascunsă de ochii indiscreți ai servitorilor, de prieteni și de familia profesorului. Amanți de-o vară li prueteni buni, Elio și Oliver vor fi obligați să se despartă în clipa în care vacanța americanului va lua sfârșit, iar el va fi obligat să părăsească Italia și să se întoarcă la New York. Pentru a mai îndulci puțin amarul despărțirii, Oliver îi va oferi lui Elio trei zile la Roma, un fel de bun rămas, ca atunci când te uiți la cineva cuplat la aparatul de respirație artificială cu două zile înainte ca dispozitivul să fie oprit. Acceptând excursia împreună cu iubitul în capitala Italiei, Elio va cunoaște un alt Oliver, un răsfățat înconjurat de scriitori și de editori, o personalitate publică aparținând unei lumi prietenoase și tolerante, dar cu reguli clare pe termen lung, de neîncălcat.
Căsătorit la câțiva ani după teribila vară italiană, Oliver îl va mai întâlni pe Elio, când și când, dar dragostea neterminată dintre ei va rămâne suspendată, de dragul convențiilor și din lipsa curajului amândurora de a recunoaște că cu trăi cândva un vis frumos, numit Strigă-mă pe numele tău, care, ca orice vis, în zori s-a spulberat. Dureros, după douăzeci de ani, Elio și Oliver se vor reîntâlni, pentru o chinuitoare ultimă oară în care își vor aminti ce au avut și ar fi putut păstra.
„Toată lumea trece printr-o perioadă de traviamento – când viața ia o turnură diferită, când rătăcești pe celălalt drum. Chiar și Dante a pățit la fel. Unii își revin, alții se prefac că își revin, unii nu se întorc niciodată, alții se sperie încă dinainte de a o porni la drum, iar alții, de teamă să nu se abată din cale, se trezesc că merg toată viața pe una greșită.” (Andre Aciman, Strigă-mă pe numele tău, p.127-128)
Magda Lungu, 28 ianuarie 2022
André Aciman – „Strigă-mă pe numele tău”
2007 - Premiul Lambda pentru ficțiune
Editura Polirom, 2020, 320 pagini
Traducere din limba engleză de Cristian Ionescu
———— ❖—————————
———— ❖—————————
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu