John Steinbeck

⧫ Către un zeu necunoscut

Hotărât să-și facă un rost în viață, Joseph, cel mai drag dintre fii fermierului John Wayne, i-a cerut într-o zi tatălui său să-l lase să pornească spre Vest. Auzise el de la oameni că în California ar fi pământ de dat oricui ar dori să-l muncească, iar gândul plecării i-a încolțit în minte și a crescut cu fiecare zvon adus de departe până când a ajuns de nestăpânit. După ce va primi binecuvântarea bătrânului său tată, iar la puțin timp, pământul mult visat, în viața lui Joseph se vor înlănțui întâmplări din ce în ce mai stranii, puse de cei apropiați fermierului pe seama unui blestem atras de credința lui păgână.

Ajuns în mijlocul Californiei după o lungă călătorie, Joseph și-a găsit loc de gospodărie într-o vale întinsă, aproape de albia pietroasă a râului San Francisquito, pe pământul atât de mult dorit. Îndemânatic și gospodăros, fermierul s-a apucat imediat de treabă, iar după moartea tatălui rămas în urmă, și-a chemat și frații să-i fie alături și să împartă cu ei munca și belșugul pământului, Thomas, cel mai mare dintre frați, Burton, mijlociul, și Benjamin, mezinul familiei Wayne, au răspuns cu bucurie scrisorii primite din California și în foarte scurt timp s-au alăturat, împreună cu familiile, celui care îndrăznise să înceapă o nouă viață. Bucuros să-și vadă frații alături, lui Joseph nu-i mai lipsea decât o mireasă cu care să împartă un viitor care părea a fi din ce în ce mai liniștit și mai spornic.

Sigur pe el și mândru de toată averea ce o avea de împărțit, Joseph și-a încercat norocul în micul orășel din apropierea fermei. Tânăra profesoară abia venită în oraș, uimită de insistențele fermierului, dar încântată că a fost remarcată de un om atât de gospodar, va accepta logodna cu Joseph, apoi cererea în căsătorie, iar în seara nunții lor, când se părea că nimeni și nimic nu le-ar mai putea umbri fericirea, un accident teribil va da startul unui șir de tragedii care-l va împietri pe Joseph, trasformându-l din pătimașul dornic de o viață fără griji într-un om dispus să înțeleagă că există pe lume, mai presus decât el, întâmplări și oameni imposibil de controlat. După accidentul stupid în care Benjamin, cel mai mic dintre frați, va fi ucis din greșeală, mijlociul familiei Wayne va omorî copacul cu care Joseph vorbea atunci când se simțea singur, iar decesul tinerei lui soții urmat de o secetă cumplită îl vor arunca pe Joseph în cea mai neagră disperare.

După încercarea eșuată de a găsi un alt loc, mai prielnic, dar nu foarte departe de fermă, în care ar fi putut-o lua din nou de la capăt, Joseph va întâlni un pustnic cu apucături ciudate. Cu câteva minute înainte de apus, pustnicul sacrifica o vietate pe care, zicea el, o închina Soarelui cu rugămintea de a-l vedea răsărind în dimineața următoare. Urmărindu-l ce face și ascultându-i povestea, Joseph își va aduce aminte că el însuși începuse să creadă că în trunchiul copacului omorât de fratele Burton ar fi sălășluit sufletul bătrânul său tată. Seceta care începuse imediat după ce s-a uscat copacul din curtea fermei lui și ofrandele pustnicului vor stârni în mintea lui Josepg ideea că, pentru a renaște, natura ar putea avea nevoie de un sacrificiu uman. Din dragoste pentru pământul uscat de secetă și părăsit de toți cei care altădată îl îndrăgiseră, Joseph își va sacrifice propria ființă, nu înainte de a fi încercat tot ce i-a stat în putință pentru a pune capăt uscăciunii devastatoare.

De-a lungul întregului roman este foarte interesant de urmărit același Joseph în situații diferite și împreună cu diferite alte personaje care îl însoțesc vremelnic. Cerebral și sensibil, dezinvolt și discret, de la începuturi până la sfârșit, Joseph Wayne este singur, el decide, el înfăptuiește și tot el este cel care, chemat fiind să hotărască ce este de făcut într-o situație limită, analizează faptele și ia decizii fără a se lăsa influențat de rugămințile sau de părerile diferite ale celor din jur. Model de înțelepciune adunată din experiențele trăite, Joseph Wayne este personajul cheie al unui roman tulburător despre destine frânte în lupta cu natura dezlănțuită.

„Nu mori pînă ce lucrurile pe care le-ai schimbat tu nu au murit. Influența ta este singura dovadă a vieții tale. Atîta timp cît rămîne o amintire, chiar și nelămurită, o persoană nu are cum să dispară, să moară.” (John Steinbeck, Către un zeu necunoscut, p.182)

Magda Lungu, 14 februarie 2021

John Steinbeck – „Către un zeu necunoscut”

1962 - Premiul Nobel pentru Literatură

Editura Polirom, 2018, 248 pagini

Traducere din limba engleză: Ioana Oprica

Tweet