⧫ Zen și arta reparării motocicletei
După ce a suferit o traumă teribilă, plecat într-o călătorie prin nord-vestul Americii, împreună cu fiul său, un tată redescoperă printre cugetări, meditații, instrucțiuni de folosire și reparare a motocicletei, bucuria de a trăi. Acest amestec ciudat de karma, zen, șurubăreală și filosofie a pus pe gânduri cele 121 de edituri, care au citit manuscrisul, dar au refuzat categoric publicarea lui. Dezamăgit de un asemenea record îngrijorător, dar greu de convins să renunțe, autorul straniului volum a insistat pe lângă edituri până când romanul a fost în sfârșit publicat. Deloc surprinzător, imediat după apariția sa în librării, Zen și arta reparării motocicletei a avut parte de un succes răsunător, devenind, în foarte scurt timp, un bestseller internațional.
Trecut de prima tinerețe și bolnav de nervi, tatăl lui Chris a pornit hai-hui prin America, pe motocicletă, împreună cu fiul său de unsprezece ani și doi prieteni, John Sutherland și soția sa, Sylvia. Certați cu tehnologia, John și Sylvia au pornit-o cu motorul la drum pentru a se bucura de aer curat și peisaje, un fel de concediu care le permitea să amâne enervantele probleme de cuplu, care se tot adunau de la zi la zi pentru că nimeni nu le rezolva. Deși ar fi putut să-și invite soția la plimbare cu motorul, mecanicul și-a luat băiatul, pe Chris, un puști simpatic și inteligent, diagnosticat de curând cu tulburări mentale incipiente. El însuși bolnav de schizofrenie în tinerețe și tratat cu electroșocuri, mecanicul este îngrijorat că fiul său ar fi putut moșteni boala și, decis să înțeleagă cum funcționează mintea umană, a propus această călătorie pentru a-i fi aproape, iar în cazul unei căderi, pentru a-l ridica.
Înainte de a fi diagnosticat cu schizofrenie, mecanicul a fost ferm convins că trăiește două vieți într-una: a sa, personală, și a lui Phaidros, un hiperintelectual analitic, pasionat de filosofie și retorică, care și-a petrecut întreaga viață vânând o nălucă, stafia raționalității înseși. Cunoscătoror al logicii, inteligent și sistematic, Phaidros a văzut lucruri pe care contemporanii săi nu le-au văzut, le-a analizat pe toate părțile, iar cțnd a ajuns la o concluzie, a așternut-o pe hârtie. Considerat în studenție excentric și privit cu curiozitate de colegi și profesori, Phaidros a fost socotit mai apoi indezirabil, după aceea cam dus cu sorcova și în cele din urmă nebun. Considerat periculos, a fost eliminat printr-un ordin judecătoresc, care a permis descărcarea unui curent electric de mare voltaj în lobii săi cerebrali. Cu toate acestea, crâmpee stranii din memoria sa sclipitoare au început să pătrundă în mintea mecanicului și să amestece prezentul cu trecutul.
Primul care a sesizat schimbarea comportamentului tatălui său și cel mai profund afectat a fost puștiul, Chris, care fără a înțelege ce se întâmplă, a intuit că mecanicul se transformă într-un străin, în altcineva. Revenit acasă după tratamentul cu electroșocuri, bărbatul a pornit în călătorie cu fiul său pentru a afla ce e în mintea copilului, dar și pentru a face ordine în amintirile infiltrate de Phaidros în mintea sa. Înscris la Universitatea de științe la cincisprezece ani, savantul a terminat primul an de facultate, iar la șaptesprezece ani a fost exmatriculat pentru că nu și-a trecut examenele. Amorțit, a fost încorporat și trimis în Coreea, unde a descoperit o altă cultură și a legat noi prietenii. După lăsarea la vatră și revenirea în Seattle, Phaidros s-a întors la universitate pentru a studia filosofia, iar după terminarea facultății, a locuit zece ani în India, unde a studiat filosofia orientală la Universitatea hindusă din Benares.
După India a revenit în Vestul Mijlociu natal, și-a luat o licență în jurnalism, s-a însurat, a avut slujbe felurite și a lăsat-o baltă cu căutarea nălucii raționalității până când a fost invitat de o universitate să predea cursuri studenților. Pasionat de metafizică și cu idei considerate anapoda de contemporanii secolului în care trăia, Phaidros s-a apropiat cu pași repezi de dezastru. În conflict deschis cu conducerea universității după ce a instigat studenții la o revoltă împotriva sistemului, Phaidos a fost judecat, i s-au confiscat banii și proprietățile, a fost părăsit de soție și de cei doi copii, apoi i s-au interzis drepturile cetățenești, iar în final, a fost eliminat. Reluând drumul parcurs de Phaidos în perioada de după India, când a colindat munții cu rucsacul în spate, a meditat în singurătate și a scris notițe din care au rămas doar fragmente imposibil de pus cap la cap, mecanicul ajunge în Bozeman, un oraș în care Phaidros a locuit și a predat și pe care Chris îl recunoaște ca fiind localitatea în care tatăl său a început să se izoleze de familie și să-și piardă mințile.
Acolo, în Bozeman, după ce se despart de soții Sutherland, care sunt nevoiți să întrerupă excursia și să se întoarcă acasă, Chris și tatăl său încep sădiscute nestingheriți despre trecutul care îi măcina pe amândoi. Țin minte casa aia cu acoperiș ciudat... Cine te vedea primul căpăta un bănuț. Apoi ne opream, urcai în spate și nici măcar nu vorbeai cu noi. (spune Chris) Fost profesor universitar de retorică, cu mintea acaparată de amintirile lui Phraidos, mecanicul a încercat o perioadă să lupte cu cea de-a doua sa personalitate, cea a savantului, dar, terorizat de nălucă, a cert ajutorul psihiatrilor. După internarea într-un sanatoriu și tratamentul cu electroșocuri, a renunțat la cursurile de la universitate și s-a reorientat către mecanică. După o plimbare de 500 de kilometri și multe peripeții, aproape de finalul excursiei, Chris are în sfârșit curajul de a spune lucrurilor pe nume. - Chiar ai fost nebun? – Nu! – Știam eu, zice Chris. Acest dialog șocant pentru un tată care a ieșit din spital doar pentru că ar fi fost complet greșit să-și lase fiul să crească singur, a fost o revelație pentru bărbatul care, atunci, pe loc, a ales să renunțe definit la una dintre personalități și să fie o singură persoană. Finalul romanului nu ne lămurește cine a câștigat lupta finală: mecanicul sau Phaidros.
„Adevăratul motor la care lucrezi eștu tu însuți. Mașinăria ce pare a fi «acolo» și persoana ce pare să fie «aici» nu sunt două entități separtate. Ambele se înalță spre Calitate sau se prăbușesc din Calitate împreună.” (Robert M. Pirsing, Zen și arta reparării motocicletei, p.382)
Magda Lungu, 24 ianuarie 2021
Robert M. Pirsig – Zen și arta reparării motocicletei
Editura Polirom, 2018, 488 pagini
Traducere din limba engleză de Bogdan Perdivară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu