⧫ Bonjour tristesse
În vara în care ar fi trebuit să petreacă o vacanță de vis la malul Mediteranei, Cecile, confuză și impulsivă ca o adolescentă care preferă distracțiile comode în locul unei vieți ordonate, cu reguli și principiii incomode, pune la cale cu ajutorul unor prieteni un plan copilăresc, sperând că va reuși să își despartă tatăl de femeia care urma să-i devină mamă vitregă. Din nefericire, jocul ei naiv, scăpat de sub control, se va termina cu o tragedie care o va urmări toată viața.
Ieșită de curând din internatul de fete și cucerită de stilul de viață libertin al tatălui său, Cecile a primit cu bucurie invitația de a-și petrece vacanța de vară la malul mării, într-o vilă de lux, în compania singurului ei părinte și a Elsei, o tânără întreținută, care de câteva luni îi devenise iubită. Apropiate ca vârstă și cu aceleași preocupări frivole, Cecile și Elsa se înțeleg excelent până când vizita prelungită a unei prietene de familie începe să tulbure micul paradis al celor trei aventurieri ahtiați după distracții și senzații tari.
Responsabilă, cultă, sclipitor de inteligentă și plină de intenții bune, Anne Larsen, o prietenă din tinerețe a mamei răposate, rămâne uimită de amuzamentul desuet care a luat vila în stăpânire și începe să facă ordine, cu stil și eleganță, în haosul familiei distrate. Fără prea mari eforturi, în mai puțin de o săptămână, doamna Larsen reușește să-și ocupe locul potrivit în mintea împrăștiată a adolescentei și în sufletul bărbatului uimit de splendida făptură, cu totul altfel decât fostele și nenumăratele lui iubite. Din ce în ce mai fascinat de fermecătoarea Anne, tatăl Celinei se va îndrăgosti nebunește de ea, va pune capăt relației cu Elsa și își va anunța copila că urmează să se căsătorească.
Mândră și plăcut impresionată de carismatica doamnă Larsen, deși s-a revoltat împotriva noilor reguli, Celine primește cu bucurie vestea apropiatei căsătorii, doar că, atunci când viitoarea mamă vitregă o sfătuiește să învețe pentru examene și să renunțe la plimbările de seară cu băiatul din vecini, pune la cale un plan copilăresc, care ar fi trebuit să-i stârnească dorința tatălui de a renunța la Anne în favoarea Elsei. Amuzat de ideea adolescentei de 17 ani, Cyril, băiatul din vecini, acceptă să joace un teatru ieftin, în care el și Elsa, principalii actori, sunt îndrăgostiți de o vară și își strigă iubirea în văzul întregii lumi.
Senini și veseli, mereu împreună, răsărind de niciunde în calea perechii Raymond și Anne, Cyril și Elsa stârnesc o avalanșă de îndoieli și regrete în sufletele celor doi adulți care ajung să se certe din nimicuri.
Supărat că Cecile este mereu tristă și fără chef de viață, gelos pe fericirea Elsei, plictisit de raționamentele reci, pline deligică, dar lipsite de sensibilitate ale Annei și dorind să-și dovedească lui însuși că încă mai este capabil să cucerească o femeie, Raymond cedează tentației de a petrece o noapte în brațele Elsei și o pierde pe Anne pentru totdeauna.
Răvășită de trădarea bărbatului iubit și respinsă după ce a fost mai întâi adorată de Celine, Anne Larsen se urcă la volan și gonește în noapte, dorindu-și să ajungă cât mai departe de locul în care a fost umilită. Cu ochii în lacrimi, cu mintea încețoșată și cu sufletul spart în bucăți, Anne va fi victima unui accident îngrozitor, din care nu va scăpa cu viață și despre care doar Celine și Raymond vor bănui că ar fi fost premeditat. După înmormântarea de la Paris a Annei, îndurerați și plini de remușcări, Raymond și Cecille se vor întoarce la vilă ca un văduv și o orfană rămași singuri pe lume, după ce au pierdut tot ce le-a fost mai drag.
În anul imediat următor tragediei, fustangiul de Raymomd se va întoarce la viața lui mondenă de dinainte de Anne, doar că, de această dată, Celine nu îl va mai însoți. Deși își va adora tatăl în continuare, adolescenta care a înțeles de la Anne că viața poate fi și altfel, va încerca să își găsească propriul drum, având mereu în față modelul unei femei care ar fi putut să o îndrume, dacă ar fi fost lăsată, și zborul ei frânt, ca o bătaie de aripi neterminată.
„Când vorbeam cu Anne, eram întru totul absorbită, nu mă vedeam existând, și totuși, ea mă făcea mereu să-mi pun întrebări, mă obliga să mă judec. Mă făcea să trăiesc clipe intense și dificile.” (Françoise Sagan, Bonjour tristesse, p.153)
Magda Lungu, 17 ianuarie 2021
Françoise Sagan – Bonjour tristesse
Editura Polirom, 2018, 192 pagini
Traducere din limba franceză de Ana Antonescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu