⧫ Secretul împărăției
Tânjind de dorul iubitei sale, Tullia, o nobilă romană, soția altui bărbat, Marcus Mezentius Manilianus a pornit într-o călătorie spre Ierusalimul lui Pontiu Pilat. Ajuns în fața porții orașului, pe dealul Golgotei, a văzut trei bărbați, răstigniți pe cruci, dar încă vii. Spaima și revolta resimțite în fața suferințelor îngrozitoare din ultimile ore ale agoniei lor, dar mai ales uimirea care l-a cuprins când a auzit ultimele cuvinte ale celui pe a cărui plăcuță scria Iisus din Nazaret, regele iudeilor au fost atât de puternice, încât tânărul s-a cutremurat. Martor fără voie al morții, iar după trei zile, martor al dispariției trupului lui Iisus din mormânt, Marcus a refuzat să creadă zvonurile învierii, care, chiar dacă respectau întocmai scripturile, sfidau logica. Curios, romanul a pornit spre Galileea, pe urmele profetului, decis să dezlege misterul împărăției pe care Iisus a promis-o tuturor acelora care s-au încumetat să îl urmeze în credință.
Cetățean al Romei și străin de procesul care a dus la condamnarea lui Iisus, Marcus s-a simțit ușurat când sufletul regelui iudeilor a părăsit un trup atât de chinuit. Cutremurul care a urmat și care a îngrozit toată lumea prezentă pe dealul Golgotei, l-a pus pe gânduri pe tânărul roman. Amintindu-și de scripturile profeților, a oftat descurajat și, totodată, s-a hotărât să cerceteze amănunțit viața, crezurile și motivele condamnării la o moarte dezonorantă a unui om împotriva căruia nimeni nu se ridicase. Prieten de departe cu Claudia Procula, soția lui Pontiu Pilat, Marcus i-a făcut o vizită comandantului garnizoanei, la el acasă, și a nimerit într-un moment cum nu se mai poate mai prost.
Judecător de nevoie, Ponțiu Pilat l-a condamnat pe Iisus la moarte respectând dorința mai marilor bisericii și pentru a preveni o presupusă revoltă, dar n-a fost convins că judecata lui a fost dreaptă. Supărarea lui mocnită, zgândărită de reproșurile interminabile ale soției care s-a opus cu vehemență condamnării lui Iisus, s-a transformat într-o tristețe dezolantă atunci când Marcus, fără nici un gând rău, a povestit ce a văzut pe Golgota răstigniților. Lipsit de apărare în fața întrebărilor nerostite ale soției și ale musafirului nedorit, Ponțiu Pilat a găsit de cuviință să amintească de zvonul care circula liber prin Ierusalim, potrivit căruia Iisus urma să învie în a treia zi, după scripturi. Auzind prorocirea, deși l-a văzut pe regele iudeilor trecând pragul dintre viață și moarte, Marcus a avut un moment de răscruce, în care chiar și-a dorit ca zvonul să se adeverească.
În cea de-a treia noapte de la coborârea lui Iisus de pe cruce, trupul său a dispărut din mormânt. Terorizați de dispariția misterioasă, soldații romani ai dat alarma, iar Marcus și Ponțiu Pilat au putut vedea, atât cât le-a permis întunericul peșterii, că giulgiul mortuar, rigidizat din cauza amestecului aromat de smirnă și aloe, a rămas gol, păstrând întocmai forma trupului bărbatului care a fost înfășurat. Prea realist pentru a crede fără a cerceta, Marcus încearcă să găsească fel de fel de explicații dispariției, dar, cedând unei dorințe mai puternice decât el, ponește spre Galileea și urcă pe muntele sfânt, locul în care sute de credincioși iudei așteptau coborârea lui Iisus. Pe drumul parcurs în cele 40 de zile de la învierea regelui iudeilor, Marcus se întâlnește cu mama Maria, Maria Magdalena, Lazăr, cei 12 ucenici și zeci de alte personaje biblice cărora Iisus le-a schimbat destinul sau le-a dăruit o altă nouă viață.
Scriindu-i Tulliei despre tot ce i se întâmplă, Marcus Manilianus amestecă în cele 11 epistole mituri, învățăminte și adevăruri istorice aparținând unor culturi diferite, care au interpretat nașterea, viața, moartea și renașterea lui Iisus din perspective diferite. Dacă personajul principal al romanului ar fi fost un evreu, cu siguranță povestea ar fi fost alta, dar așa, punând în centru un erudit roman și construind, în jurul său, povestea, Mika Waltari ne invită să fim părtași la o epopee istorică și de aventuri, în care a fi și a părea că este se întâlnesc într-un singur punct.
„Chiar dacă nimeni nu știe încă pe de-a-ntregul ce urmează să se mai întâmple, s-ar părea că acestea sunt zilele celor mai surprinzătoare schimbări ale lumii. Iar eu, un străin, am norocul să fiu martor al misterelor în care alții au trăit și trăiesc.” (Mika Waltari, Secretul împărăției, p.142)
Magda Lungu, 24 mai 2020
Mika Waltari – „Secretul împărăției”
Editura Polirom, 2016, 552 pagini
Traducere din limba finlandeză de Teodor Palic
———— ❖—————————
———— ❖—————————
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu