⧫ J. Ființa sexuală
După ce prima soție s-a sinucis, o tragedie care l-a marcat profund, tânărul J a început să-și exploreze sexualitatea șă-și imagineze propriul său microunivers sexual, singurul care ar fi putut oferi un sens vieții sale ratate. Inteligent, dar prea laș pentru a recunoaște că este atras de homosexualitate și perversiune, J se căsătorește din nou, cu o tânără absolventă de facultate, care visa să devină regizor. Aproape absent din patul conjugal și bădăran cu prietenii, dar fascinat de lumea vinovată și periculoasă a chikan-ilor, un grup de perverși care agresau femeile în spațiul public, J o abandonează pe Mitsuko în brațele altui bărbat și pătrunde, fără nicio ezitare, într-o viață nouă, cea pe care atât de mult și-a dorit-o.
Singurul fiul al președintelui unei companii producătoare de oțel, din Marunouchi, J a crescut într-o familie rigidă, cu reguli clare și conservatoare. Eclipsat în copilărie de sora sa mai mică, o tânără curajoasă și libertină, și strivit în adolescență de personalitatea nimicitoare a tatălui său, J s-a înscris la facultatea de regie-film doar pentru că și-a imaginat că a regiza un film este la fel de simplu cu a-l viziona. Căsătorit cu o colegă de facultate și prea bogat pentru a fi nevoit să muncească, a investit timpul său și banii președintelui companiei de oțel în visul de a fi regizor al soției. Căsătorit a doua oară cu Mitsuko, după ce prima soție a luat un pumn de somnifere și nu s-a mai trezit, J și-a invitat un grup de prieteni la casa sa de vacanță de la malul mării și, entuziasmat, a băut și a petrecut în timp ce ceilalți au încercat să muncească la scurt-metrajul Infernul.
Începută bună, dar terminată prost, mini-vacanța de la malul mării a celor șapte tineri a stârnit furia localnicilor, pescari aprigi și prost dispuși din cauza unei femei de la ei din sat, care se făcuse vinovată de adulter. Deranjați de petrecerile interminabile ale tinerilor și de filmările lor de zi sau de noapte, pescarii din golful Miminashi le-au luat cu asalt cabana și i-au speriat îndeajuns de tare încât să-i alunge. Paradoxal, în seara în care s-au îndreptat amenințător spre casa de vacanță, cea care i-a înfruntat a fost sora lui J, în timp ce bărbații, J, poetul, cameramanul și tânărul actor s-au ascuns în cabană și au ascultat discursul convingător al sculptoriței. Supărat că n-a fost în stare să potolească protesctul pescarilor, J și-a adunat prietenii, i-a urcat în Jaguar cu tot cu camera de filmat Arriflex de 16 mm și celelate echipamente și s-a întors în Tokio.
Prieten cu un bătrân pe care l-a întâlnit în metrou, într-o noapte, J a început să colinde locurile agglomerate, dar fără a avea curajul de a se apropia agresiv de femei. Instabil emoțional și fricos, a hălăduit prin metrouri până când a fost nevoit să scape din mâna poliției un tânăr poet, chikan ca și ei, dar fără experiență în agresiuni sexuale. Povestind primele încercări ale poetului de a se apropia de femeile din metrou pentru a le violenta, Kenzaburo Oe explică amestecul de dorință și vinovăție, care pune stăpânire pe un pervers, în momentul în care îți alege următoare victimă. Frustrat cumplit și conștient că poate fi prins de mulțimea indignată și bătut, umilit sau predat poliției, perversul pendulează minute bune între a începe și a renunța, un du-te-vino care îl secătuiește de energie și îl aduce în pragul nebuniei. Urmărind cu atenție ezitările poetului, J devine conștient de coșmarul în care se scufundă de bunăvoie, dar cu toate acestea nu renunță la ce consider că-l împlinește, așa-numitul microunivers sexual.
Paradoxal, după ce soția Mitsuko descoperă adevărul și îl părăsește, iar el îi acordă divorțul de laș ce este, J i se plânge tatălui său că l-a părăsit nevasta, dar uită să precizeze motivul despărțirii. Uimit de dubla neșansă a fiului, președintele companiei de oțel îi oferă un post la un filială din America, J din nou laș o primește, chiar dacă este convins că nu va părăsi niciodată Tokio. Și într-adevăr, după ce se desparte de tatăl său, pe care-l numește monstru bătrân conservator, J părăsește sediul companiei, se aruncă într-un metrou și pășește pe un drum fără întoarcere. E un sfârșit dur al unei cărți amare și înfiorătoare, în care autorul surprinde magistral zbuciumul unui tânăr stigmatizat de societate, conștient de ce face, dar incapabil să se oprească.
„Spre deosebire de sora lui, care manifesta un curaj nebunesc, J avea inima sperioasă, sensibilă și lașă a unui iepure. După moartea primei soții, devenise complet incapabil să acționeze în vreaun fel în lumea reală. În schimb, se atașase tot mai strâns de microuniversul lui sexual, ca o stridie care se fixează de o stâncă.” (Kenzaburo Oe, J Ființa sexuală, p.43)
Magda Lungu, 13 octombrie 2019
Kenzaburo Oe – J. Ființa sexuală
1994 - Premiul NOBEL pentru Literatură
Editura Polirom, 2014, 128 pagini
Traducere din limba japoneză de Roman Pașca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu