⧫ Catch-22
Bombardier într-o escadrilă americană fictivă, căpitanul Yossarian este hotărât să supraviețuiască cu orice preț ultimelor luni ale celui de-al Doilea Război Mondial. Captiv din cauza unui articol în baza militară de pe insula Pianosa, la câțiva kilometri sud de Elba, ofițerul nu are altă soluție decât să stea internat într-un spital de campanie și să-și prelungească, la nesfârșit, bolile închipuite de care nu suferă. La fel de disperați ca și el, din dorința de a evita zborurile sinucigașe sau de a nu-și supăra superiorii, camarazii rămași în viață încearcă să rezolve absurdul cu un absurd și mai mare. Comportându-se de parcă ar fi nebuni de legat, toți antieroii romanului, în frunte cu Yossarian, sunt de un comic dus la extrem care provoacă stupoare în loc de râs și ridiculizează deraierile grave ale unor oameni anapoda, certați cu logica, rupți de realitate și care au uitat de bunul simț și de umanitate.
Deși fiecare capitol în parte este dedicat unui anumit personaj din corpul ofițerilor escadrilei sau din baza americană, capitanul Yossarian este prezent în toate. Inteligent și rebel, suficient de lucid încât să înțeleagă că este prizonierul unei lumi cazone, în care a intrat de bunăvoie și din care nu mai poate scăpa din cauza unui articol de ordine interioară, Catch-22, care spune că nimeni nu poate fi declarat nebun decât în urma unei evaluări medicale făcute de o comisie care consideră că o astfel de cerere nu poate fi gândită decât de un om sănătos la cap, Yossarian asistă neputiincios la creșterea numărului de misiuni pe care orice aviator este obligat de superiori să le îndeplinească înainte de a pleca acasă.
Aflat într-o situație imposibilă, Yossarian se descurcă și el cum poate. Inventând traumatisme, boli de ficat, deliruri sau îmbolnăvindu-și camarazii de indigestie sau de diaree, căpitanul speră să-și petreacă suficient de mult timp în spital încât să se mai poată bucura de terminarea războiului. La fel ca și el, camarazii de zbor își găsesc fel de fel de ocupații, din dorința de a uita de ciudatul articol sau de numărul din ce în ce mai mare de misiuni obligatorii. Orr cel priceput la meșterit, colegul de cort al căpitanul Yossarian, își distrugea avionul în fiecare misiune și exersa înotul în apele Mediteranei, cu speranța că va fi suficient de bine antrenat încât să-i reușească o evadare, în timp ce Joe Flămîndul, cel mai mare erou al aviației militare, dădea petreceri fabuloase pentru cercul lui de prieteni ori de câte ori se întoarcea la bază dintr-o misiune.
Un personaj aparte al romanului Catch-22, este Milo Minderbinder care vindă și cumpără tot ce găsește, produse alimentare, parașute sau chiar bumbac egiptean, își deschide o firmă, M&M Enterprises, și nu se dă în lături de la a-și bombarba propria bază pentru a onora un contract încheiat cu germanii. Afacerist fără scrupule, Milo Minderbinder, considerat de toți un țicnit, reușește să împace pe toată lumea, împărțind în stânga și-n dreapta o cotă parte din profitul nemeritat, câștigat prin satisfacerea imediată a cerințelor cumpărătorilor comoz, care plăteau oricât pentru a-și satisface poftele imediate sau dorințele înflăcărate. Considerându-l un geniu malefic, Yossarian îi apreciază lui Milo calitățile negustorești fără egal, dar rămâne stupefiat de caracterul urât al celui care va fi ales primar al oralului Parelmo după ce furase și înselașe mii de oameni. La rândul lui, impresionat de cinstea și corectitudinea căpitanului Yossarian, Milo va încerca să-l ajute, dar numai în condițiile în care afacerile lui ilegale n-aveau de suferit.
În tot acest bâlci al deșertăciunilor, în care banul face legea, iar ofițerii superiori inventează reguli după bunul lor plac, amețit de plăcerile promise de prostituate și amenințat permanent de teroarea misiunilor de luptă, Yossarian, singurul întreg la minte, se luptă cu morile cu vânt. Sunt o mulțime de personaje în jurul lui care îl șochează prin felul lor de a fi, de a gândi sau de a acționa impulsiv, într-un anume fel care sfidează bunul simț, moralitatea și logica elementară. Mizând pe comicul de situație, Heller reușește să nuanțeze absurdul atât de consistent, încât romanul stârnește, chiar de la primele pagini, dorința de a descoperi cât de departe poate ajunge prostia umană.
„Se trezi clipind din cauza unei ușoare dureri de cap și cînd deschise ochii văzu o lume clocotind într-un haos în care totul era în ordinea firească. I se tăie răsuflarea, total uluit de spectacolul fantastic al celor douăsprezece escadrile de avioane care se organizau calm în formațiune exactă.” (Joseph Heller, Catch-22, p.192)
Magda Lungu, 28 septembrie 2019
Joseph Heller – Catch-22
Editura Polirom, 2014, 610 pagini
Traducere din limba engleză de Sanda Aronescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu