⧫ Samuraiul
Trimis de seniorul Ishida către o țară îndepărtată numită Nueva Espana pentru a înlesni negocierile comeciale dintre asiatici și europeni, samuraiul Rokuemon Hasekura pornește într-o călătorie lungă și primejdioasă, care se dovedește a fi un eșec. Îndemnat de un misionar franciscan ambițios să-și schimbe obiceiurile și credința pentru a-și duce la bun sfârșit misiunea încredințată, după ce se întoarce acasă, samuraiul devine victima persecuțiilor creștinilor din Japonia secolului al XVII-lea.
Dezmoștenit de pământurile de la Kurokawa, unde au trăit moșii și strămoșii săi, prin hotărârea Stăpânului, care dăduse familiei samuraiului, în locul fostei moșii, o luncă necultivată și cele trei sate sărace din vale, Rokuemon Hasekura se simțea nedreptățit. Deși știa că tatăl său se făcuse vinovat de adăpostirea învinșilor în războaiele dintre daimyo și drept urmare fusese aspru pedepsit, el, primul născut, și-ar fi dorit să recapete pământurile mult mai bogate de la Kurokava. Știind prea bine dorința vasalului său, seniorul Ishida găsi de cuviință să-l trimită pe samurai într-o țară îndepărtată, ca trimis al Stăpânului, pentru a deschide calea negocierilor comerciale dintre asiatici și europeni, urmând ca, la întoarcere, și doar dacă își îndeplinea cum se cuvine misiunea încredințată, să-l răsplătească, dându-i înapoi pământurile de la Kurokawa.
Nedumerit că i s-a oferit o asemenea cinste deși era un războinic de rang mijlociu, dar bucuros, în același timp, samuraiul Rokuemon Hasekura a lăsat în urmă o soție și doi copii mici și a pornit, împreună cu trei țărani, câte unul din fiecare sat, către golful Tsukinoura, locul în care o corabie cu pânze și trei punți, construită după modelul european și animată de marinari spanioli și mateloți japonezi, părea pregătită pentru o aventură pe mare. Neobișnuit cu tangajul și furtunile cu vânturi puternice și valuri uriașe care măturau tot ce le ieșea în cale, samuraiul a suferit cumplit în timpul traversării Oceanului. Asemenea lui, ceilalți trei soli japonezi, tânărul Nishi Kyusike, bătrânul Tanaka Tarozaemon și întunecatul Matsuki Thusaku au suferit cu toții de rău de mare, dar nu s-au plâns, spre surprinderea preotului tălmaci care le-a urmărit orice mișcare.
Sosit în Japonia cu zece ani în urmă și iscusit la vorbă, padre Velasco nutrea, pe ascuns, ambiții exagerate. Ca misionar franciscan creștinase mulți japonezi și primise însărcinarea de a fi tălmaciul solilor ca pe un etapă necesară în lungul drum către mitra episcopală. Nelipsit din cabinele solilor în toiul furtunilor și oricând gata să dea o mână de ajutor marinarilor sau să ofere o vorbă bună sau o împărtășanie răniților și muribunzilor, padre Velasco câștigă cu tact încrederea solilor, iar la negocieri, se folosește de cunoașterea ambilor limbi pentru a tălmăci frazele din punctul său de vedere. Bun diplomat și neuitând nicio clipă că, înainte de a fi tălmaci, este misionar, preotul îi plimbă pe soli din Mexic în Spania, apoi la Roma papală, convingându-i, unul câte unul, să primească taina botezului, măcar de dragul îndeplinirii misiunii dacă nu din alte temeiuri.
Războinici din tată în fiu, nicidecum diplomați, și nefiiind la curent cu prigoana japoneză iscată de Shogun împotriva creștinilor după plecarea lor din țară, cei patru soli ratează negocierile cu Adunarea Episcopilor din Madrid, apoi cele cu Sfântul Scaun. Prea mândru pentru a îndura o asemenea rușine, samuraiul Tanaka își ia viața după ritualul budist, în timp ce Matsuki, Nishi și Rokuemon se întorc după patru ani în Japonia, separat, primul budist convins, iar ceilalți doi umiliți și încreștinați. Viclean ca un șarpe, pentru a scăpa de ura seniorului Tsumura și a putea fi numit ajutor de sfetnic în Sfatul Bătrânilor, cea mai mare onoare pentru un soldat de rang mijlociu, Matsuki Thusaku le cere celorlalți doi samurai, Nishi Kyusike și Rokuemon Hasekura să dea o declarație în care admit că au fost botezați și că se leapădă de Dumnezeul creștin.
Nici după declarația scrisă și semnată, samuraiul nu-și mai recapătă pământurile promise la plecare, ba mai mult, i se cere să nu se mai întânească cu Nishi Kyusike și uite că a fost într-o misiune diplomatică, pusă la cale de Sfatul Bătrânilor doar pentru a adormi bănuielile străinilor. Mult mai crudă decât a samariului este soarta peotului tălmaci Velasco. Prins când încerca să se ascundă într-un sat de pescari și întemnițat laolaltă cu alți credincioși creștini, apoi judecat la Nagasaki, ambițiosul misionar franciscan, este găsit vinovat că a participat la răspândirea creștinismului în Japonia și condamnat la moarte. Considerat o capodoperă a autorului, romanul Samuraiul, care îi are în centru pe Rokuemon Hasekura, un om simplu și loial stăpânirii, și pe padre Velasco, un personaj complex, tenace și șiret deopotrivă, explorează, pe lângă prigoana japoneză din secolul al XVII-lea împotriva creștinismului, asemănările și deosebirile dintre două lumi cu dorințe și credințe diferite.
„Privind în zarea orbitoare a câmpiei nesfârșite, samuraiul se gândea la oceanul aflat în depărtare. Apoi se gândi la țara numită Spania care se găsea dincolo de ocean. Mări și țări pe care nu le mai văzuse niciodată. O soartă pe care nici măcar nu și-o închipuse vreodată.” (Shusaku Endo, Samuraiul, p.175)
Magda Lungu, 29 iunie 2019
Shusaku Endo – Samuraiul
Editura Polirom, 2014, 384 pagini
Traducere din limba japoneză de Diana-Elena Tihan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu