Haruki Murakami

⧫ Kafka pe malul mării

În ajunul zilei în care urma să împlinească cincisprezece ani, Kafka Tamura a fugit de acasă. Destinația pe care și-o alesese, un oraș suficient de departe încât să nu poată fi ajuns de mânia tatălui său, urma să fie un fel de ascunziș în care tânărul spera că va zădărnici îndeplinirea profeției pentru care se născuse.

Planificându-și cu multă grijă fuga, Kafka Tamura și-a îndesat în rucsăcel niște haine și alte câteva lucruri de strictă necesitate, a pândit momentul în care tatăl său nu a fost atent și a evadat. După un drum lung și extrem de obositor, Kafka a ajuns în orașul Takamatsu, s-a cazat la hotelul la care își rezervase din timp o cameră și, atent să nu atragă privirile curioșilor, s-a îndreptat către o bibliotecă veche și renumită. Amplasată departe de centrul orașului, într-un cartier destul de liniștit, biblioteca particulară Komura era cunoscută profesorilor și studenților datorită colecțiilor de cărți, din aproape toate domeniile, lăsate moștenire cititorilor dornici de cunoaștere, de o familie puternică și înstărită. După o primă vizită într-o sală de lectură luminoasă și spațioasă, uimit de eleganța bibliotecii și cucerit de cărțile rare, ștampilate cu roșu pe prima pagină, Kafka Tamura va reveni și în următoarele zile din ce în ce mai încântat că poate citi în voie și că nimeni nu îl ia la rost întrebându-l ce caută la bibliotecă în zilele în care tinerii de vârsta lui ar fi trebuit să fie la școală.

Încântați de apariția neașteptată a unui elev de liceu ascultător și cuminte, Oshima și doamna Saeki, singurul bibliotecar și directoarea impresionantului edificiu, l-au primit pe Kafka Tamura binevoitori și rezervați, trecându-i cu vederea curiozitatea, mai mare decât a unui elev dornic să se documenteze pentru o lucrare primită la școală, și povestea, prea bine argumentată pentru a fi adevărată. În doar coteva zile, cu răbdare și cu tact, Oshima îi va câștiga tânărului încrederea și îi va oferi, în schimbul sincerității, un alt loc de cazare într-o cabană nelocuită situată la marginea unei păduri în care se întâmplau lucruri stranii. Rămas singur, doar cu el și cu gândurile care îl măcinau, Kafka Tamura va analiza, la nesfârșit, profeția oedipiană în care regele grec și-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu propria mamă. Sortit să-și ucidă tatăl și să-și rușineze și mama, și sora vitregă, un destin mai tragic decât cel al regelui Oedip, Kafka Tamura își va imagina un întreg scenariu în care victimele sorții vor apărea și își vor juca rolul, la timpul potrivit, în momentul potrivit.

Întreg romanul este construit ca o pânză de păianjen pe care Murakami a țesut-o abil, legând între ele, cu fire nevăzute, dar puternic resimțite, personaje și întâmplări care, la prima vedere, par a nu avea nimic în comun. Abandonat de mamă la vârsta de patru ani și lăsat în grija unui tată absent din viața singurului său copil, Kafka Tamura o va regăsi pe cea care l-a adus pe lume în persoana doamnei Saeki, directoarea Bibliotecii Komura. Sensibilă și fragilă, doamna Saeki rămăsese captivă în trecut, undeva în jurul vârstei de nouăsprezece ani, în ziua în care bărbatul iubit, la fel de sensibil ca și ea, fusese ucis cu bestialitate de niște studenți care îl confundaseră cu altcineva. După aflarea cumplitei vești, doamna Saeki refuzase să mai trăiască și se refugiase în biblioteca Komura, locul în care își întâlnise pentru prima oară marea iubire. Iar pe Sakura, tânăra cunoscută în autobuz, o va privi ca pe acea soră vitregă mai mare cu care mama sa plecase și de care nu-și mai aducea aminte.

Între vis și realitate, Kafka Tamura își împlinește destinul oedipian și va trăi cu ambele femei, Sakura și doamna Saeki, două povești de dragoste ireale și interzise, induse de decesul tatălui său. După îndeplinirea profeției, Kafka Tamura va afla că ucigașul tatălui său nu a foat el, ci Nakata, un bătrânel cu mințile rămase împrăștiate după o experiență incredibilă trăită în copilărie. Plecat împreună cu învățătoare într-o excursie pe dealul din apropierea școlii, Nakata a fost singurul dintre cei șaisprezece elevi leșinați care a avut nevoie de îngrijiri medicale. Secerați de un leșin inexplicabil, toți copilașii unei clase au zăcut inconștienți două ore după care și-au revenit, dar fără să-și amintească nimic din cele petrecute. Singurul care nu și-a mai revenit din leșin, Nakata, a fost dus de învățătoare la spital și a stat în comă mai multe săptămâni. Când totul părea pierdut, Nakata s-a trezit din comă, nu și-a mai amintit nimic și a continuat să trăiască descoperindu-și capacitatea de a vorbi cu pisicile și puterea de a prevedea fenomene inexplicabile. Luând urmele unei pisici dispărute din cartierul în care trăia, Nakata îl va cunoaște pe tatăl Tamura, îl va ucide și va scăpa nepedepsit din cauza unui polițist plictisit căruia i-a povestit cele întâmplate, dar care, văzându-l cât este de umil și de nerod, nu l-a crezut în stare de o asemenea grozăvie și l-a dat afară din clădire cerându-i să vină a doua zi și să reia povestea.

Romanul este absolut superb și puțin probabil că se poate descoperi întru totul la o primă lectură. Alert și fascinant, are în el de toate, un OZN și părerile specialiștilor în legătură cu un fenomen inexplicabil – leșinul celor șaisprezece copilași, coma din care și-a revenit Nakata și stupefacția învățătoarei care nu a pățit nimic -, furtuni iscate din senin în care plouă cu lipitori sau cu pești, mai multe povești de dragoste, diferite și tulburătoare, literatură pe săturate, muzică de cea mai bună calitate și un tânăr debusolat care trăiește, pentru prima oară, niște emoții prea intense pentru a le putea cuprinde. Călătoria lui metaforică este un drum al descoperirilor, iar toate celelalte personaje, venindu-i în întâmpinare, îl ajută să înțeleagă și să se înțeleagă. Magicianul Murakami a reușit, ca de fiecare dată, să suprindă și să cucerească.

”Cînd experimentăm un anumit lucru, în corpul nostru se întâmplă ceva, un fel de reacție chimică. Când ne uităm apoi înăuntrul nostru, vedem că totul a mai urcat o treaptă, că lumea noastră s-a mai extins cu un pas.” (Haruki Murakami, Kafka pe malul mării, p.455)

Magda Lungu, 08 iunie 2019

Haruki Murakami – „Kafka pe malul mării”

Editura Polirom, 2013, 564 pagini

Traducere din limba japoneză: Iuliana Oprina

Tweet