⧫ Trăiește-ți clipa
Ajuns la patruzeci și ceva de ani, Tommy Wilhelm, fiul unui medic respectabil și fratele unei artiste lipsite de talent, își face bilanțul unei vieți în care a încercat, în fel și chip, să-și găsească un drum la capătul căruia ar fi trebuit să devină bogat și celebru. Dar cum și banii, și gloria l-au ocolit cu încăpățânare, Tommy Wilhelm s-a trezit sărac și anonim întrebându-se cum de unii muncesc o viață întreagă pentru a-și construi o carieră, în timp ce altora le bate succesul la ușă când se așteaptă mai puțin și ajung vedete peste noapte.
Povestea lui Wilhelm a început în anul al treilea al colegiului din Pennsylvania când, datorită înfățișării sale chipeșe, a fost selectat pentru a deveni o viitoare stea ce-avea să strălucească pe cerul Hollywood-ului. Amețit de aburii succesului ce părea inevitabil, tânărul a transformat numele de Adler în Tommy, a renunțat la studii și, bazându-se pe intuiție și noroc, a încercat să devină artist de cinema. După șapte ani pierduți în așteptarea unui rol care a întârzit să apară, a renunșat să mai viseze la stele și, revenind cu picioarele pe pământ, s-a angajat infirmier într-un spital din Los Angeles.
Apoi s-a însurat și și-a găsit o slujbă mai bună, dar n-a fost să fie și, după o carieră ratată și o viață personală neîmplinită, a ajuns la o vârstă la care a început să se întrebe de ce toate deciziile pe care le-a luat au fost incorecte și nu au dus nicăieri. Analizând diferitele etape ale propriei vieți, Tommy Wilhelm, personajul principal al romanului, realizează că, de cele mai multe ori, impulsiv și irațional, din două variante posibile o alesese pe cea care, inițial, n-ar fi vrut-o.
Total opus fiului său, doctorul Adler, rațional și inteligent, a refuzat să-și mai ajute copiii după ce le-a explicat, de nenumărate ori, că în spatele deciziilor lor greșite se află speranțe care n-au nicio legătură cu realitatea. Catherine, licențiată în științe, se încăpățânase să picteze deși pânzele ei nu valorau mai nimic, iar fiul, Wilkey, tărăgăna la nesfârșit un divorț interminabil care-l secătuia de energie și de bani. Plângându-și de milă și găsind fel de fel de scuze, Tommy nu făcea decât să-și enerveze tatăl care nu a ratat nicio ocazie de a-și etala nemulțumirile și disprețul față de ambii lui copii. Dialogurile dintre tatăl tiranic și fiul nehotărât, necuviincioase, nu lămuresc puncte de vedere diferite, ci amplifică confictele terminându-se cu certuri teribile și distrugătoare. Deși ambii locuiesc în New York, în același hotel, puținul timp petrecut împreună îi îndepărtează din ce în ce mai mult unul de altul, în loc să îi aproprie.
Toată acțiunea romanului se petrece într-o singură zi, o zi mai lungă decât veacul. Tommy Wilhelm, cel care povestește, încearcă să se apropie de tatăl care-l respinge constant și exagerat făcându-l să se simtă nehotărât și singur. Foarte interesantă mi s-a părut intervenția unui personaj secundar, Tamkin, un presupus prieten în care Wilkey capătă încredere pe măsură ce îl ascultă cum interpretează ceea ce el îi povestește. Răstălmăcindu-i vorbele și transformând negrul în alb, Tamkin ajunge să-i insufle lui Wilhelm un optimism care nu-și avea rostul, după care, încercând să-și demonstreze teoriile absurde, îi oferă un cec și-l încurajează să joace la bursă. Disperat și vulnerabil, sperând că norocul îl va salva de la un dezastru financiar iminent, Tommy Wilhelm acceptă banii pe care-i va pierde la fel de ușor cum i-a obținut.
”Trăiește-ți clipa!” La prima vedere îndemnul doctorului Tamkin pare unul pozitiv, menit să-i reamintească lui Tommy că există momente în viață, unice, care, ratate, nu se mai întorc niciodată. Wilkey riscă și pierde. Când iese de la bursă, imensa lui durere adunată într-o viață în care a încercat de toate și nu a finalizat nimic, se revarsă într-o explozie de hohote de plâns în fața sicriului unui necunoscut. Emoția lui reală, afișată fără nicio reținere în fața unor oameni pe care nu i-a mai văzut niciodată, este o recunoaștere a propriilor limite, o acceptare a propriilor slăbiciuni.
”Da, da, se gândea acum Wilhelm, stând cu ziarul mototolit sub braț, sunt prea puține lucrurile pe care omul le poate schimba după plac. Nu-și poate schimba nici plămânii, nici nervii, nici constituția, nici temperamentul. Nu sunt sub controlul lui (…). Nu poate nici să răstoarne guvernul, nici să se nască altul; are doar puține lucruri de schimbat și, cine știe, poate presimțirea că în fond nu te poți schimba.” (Saul Bellow, Trăiește-ți clipa, p.37)
Magda Lungu, 12 mai 2019
Saul Bellow – ”Trăiește-ți clipa”
1976 - Premiul Nobel pentru Literatură
editura Polirom, 2013, 192 pagini, colecția Top 10+
traducere: Anda Teodorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu