⧫ Atitudine nepăsătoare față de stomac și alte povestiri
Umorul savuros și satira inteligentă sunt principalele ingrediente ale acestui volum de povestiri de un farmec aparte, în care Ilf și Petrov, scriitori și prieteni, par că se distrează copios ridiculizând lipsa de umanitate și ineficiența unei societăți robotizate și uniformizate, dar hazul ambilor este unul amar, indiferent dacă povestesc despre banalități cotidiene sau despre subiecte grele și personalități controversate
În ziua în care la societatea pe acțiuni de Pompe a apărut o stafie obișnuită, cât se poate de banală, toată în alb, cu o coasă în mâna dreaptă și un ceas deșteptător nou-nouț în mâna stângă, treizeci și șase de angajați au fost cuprinși de spaimă, opt au leșinat, iar nouă au căpătat un tic nervos. Îngrijorat de comportamentul nedemn al colegilor, bătrânul Kulturtrieger, vechi lucrător la secția de furtunuri, a scos imediat un carnețel în care a început să noteze cele întâmplate, cu scopul precis de a demasca misticismul angajaților de la Pompe.
Plimbându-se într-o zi prin oraș fără o țintă anume, Ivan Antonovici Filippikov de la Direcția de Măsuri și Greutăți a văzut un puști cu un papagal pe umăr. Mai mult de amuzament decât din convingere, a scos zece copeici din buzunar și le-a dat copilului în schimbul unui plic roz cu un bilet în el, pe care scria că va moșteni o moșie care îi va aduce mari venituri. După o noapte proastă în care s-a trezit întruna, a băut apă și a tot recitit biletul prezicător, Filippikov s-a convins să ceea ce în anul 1913 părea culmea prosperității, cincisprezece ani mai târziu nu face decât să îi bage în sperieți degeaba pe pașnicii cetățeni sovietici.
Energic și inepuizabil, Avxendi Panteleevicu Filosopulo, cadru de răspundere cu un pântec cât o ghiulea, frecventa ședințele, consfătuirile, întrunirile-fulger și alte forme de lucru în colectiv doar ca să mănânce pe socoteala instituțiilor. Fin cunoscător al icrelor, șproturilor, salamurilor, biscuiților și prăjiturilor, Filosopulo mânca până nu mai putea, își stingea apoi setea cu șapte sau opt pahare de ceai, după care trăgea o dulce picoteală până când toate problemele trecute pe ordinea de zi erau analizate, iar câteva chiar rezolvate.
Când un cetățean bate alt cetățean în stradă, mulțimea de privitori, care vede perfect cum omul este stâlcit, tace. Până la sosirea primului milițian, când se însuflețește brusc, împrăștiiindu-se ca potârnichile. Fug toți ca nu cumva să fie luați ca martori. Huliganul este luat la miliție, dar i se dă drumul după jumătate de oră pentru că nu există martori. În ziua următoare același cetățea bate un alt cetățean, în plină stradă.
În familia unui pictor era așteptat un copil. După primele contracții care au început noapte, la o oră foarte nepotrivită, soția a cerut să fie dusă la maternitate. Mândru că va fi în curând tată, pictorul a dat buzna în apartementul vecin și s-a repezit la telefon să cheme un taxi. După ce a sunat insistent și de mai multe ori, până când a învățat numărul pe de rost, supărat că este deranjat în tura de noapte, discecerul i-a răspuns cetățeanului că nu sunt mașini. Salvarea nu venea în astfel de situații, iar pictorul năucit, a dat buzna în stradă. Nici urmă de tramvaie, erau toate la depou, iar cele câteva mașini pe care le-a oprit, rugând bărbații de la volan să-i ducă soția la maternitate, s-au dovedit a fi stricate, grăbite, prea mici sau prea ocupate pentru a da o mână de ajutor unui om disperat.
Aflat într-un concediu de 2 săptămâni la Odesa, un tânăr doctor din Moscova s-a îndrăgostit de o localnică. Toate bune și frumoase până când idill lor de la malul mării s-a transformat într-un coșmar birocratic. Născuți în orașe diferite, cei doi tineri nu s-au putut căsători pentru că Liusea avea pașaport de Odessa, iar în Moscova, la starea civilă, se înregistrau doar pașapoartele moscovite. Dispus să se căsătorească cu iubita în Odessa, pentru că altă variantă nu avea, doctorul a pus deoparte banii de tren, dar a întâziat la gară și a pierdut biletele. Disperați de neșansă, cei doi tineri s-au despărțit în grabă, promițându-și ca data viitoare când se îndrăgostesc, înainte de orice fel de promisiuni, să se asigure că persoana potrivită are documentele înregistrate în aceeași localitate.
„Un cetățean dorea să cumpere un bec. La magazin se găseau becuri, dar nu se potriveau: erau de cincizeci, de douăzeci și cinci și chiar de cincisprezece wați. Iar cetățeanul voia neapărat de o sută. Că așa era el din fire, capricios și rafinat.” (Ilf și Petrov, Atitudine nepăsătoare față de stomac și alte povestiri, p.96)
Magda Lungu, 25 mai 2019
Ilf și Petrov – Atitudine nepăsătoare față de stomac și alte povestiri
Editura Polirom, 2013, 304 pagini
Traducere din limba rusă de Adriana Liciu
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu