⧫ Jurnalul lui Bridget Jones
Realist, amuzant și ancorat în prezent, scris ca un jurnal în care Bridget Jones își urmărește zilnic greutatea, numărul de țigări fumate și cantitățile de alcool și de dulciuri consumate, romanul care s-a bucurat la data apariției de vânzări record este povestea hilară a unei tinere de treizeci de ani care se luptă să slăbească, să își găsească un iubit și să se lase de băut și de fumat. O poveste aparent obișnuită, dar…
Cu ceva ani în urmă, o prietenă m-a întrebat ce însemană, de fapt, să fii un om obișnuit?. Obosită după o zi încărcată și supărată din motive pe care nu le cunoșteam, întrebarea ei, simplă și clară, a venit peste mine ca un duș rece. Încercând să o fac să zâmbească, i-am răspuns că un om obișnuit este ca detergentul ieftin: se găsește la orice supermarket în cantități accesibile oricărui buzunar, poate fi înlocuit cu ceva mai bun atunci când se îmbunătățește nivelul de trai al consumatorului, dar se poate reveni la el oricând și fără teama că ar putea ieși din ambalaj pentru a protesta zgomotos împotriva înlocuirii periodice cu un alt produs.
Lăsând amuzamentul la o parte, Brigdet Jones, o femeie singură, îndrăgostită de șeful editurii la care lucrează, cu o mulțime de cunoștințe, un singur prieten de suflet, homosexual, un frate căsătorit, mutat în alt oraș, un tată molcuț și o mamă ahtiată după senzațional, este ținta permanentă a glumelor răutăcioase ale familiei și prietenilor care nu văd în ea o tănără dedicată carierei, ci o femeie ajunsă la treizeci de ani, necăsătorită, adică incapabilă de a-și găsi un bărbat suficient de tolerant încât să vadă în ea mama perfectă a viitorilor lui copii. Inteligentă și inventivă, departe de a fi un om obișnuit, Bridget se luptă cu propriile nemulțumiri încercând să se strecoare printre așteptările celorlalți fără a-și impune propriile păreri și fără a deranja pe nimeni. Contrar dorinței ei de a mulțumi pe toată lumea, tot ce reușește Bridget este o serie întreagă de gafe care stârnesc hohotele celor prezenți la spectacolul ad-hoc și peste care reușește să treacă cu zâmbetul pe buze, găsind soluții de compromis sau rezolvări inedite unor situații ce păreau a fi de nedepășit.
Visând la un partener de viață, dar fără a face din asta un scop în sine, Bridget încearcă o relație cu Daniel Cleave, un seducător fără scrupule, frumos, arogant, aparent lipsit de emoții autentice, dominator și manipulator, întâmplător șeful editurii la care Bridget lucrează și pe care îl consideră irezistibil. Atras de ea, dar nu mai mult decât ar fi fost atras de orice altă femeie drăguță și inteligentă, Daniel Cleave apare și dispare din viața lui Bridget lăsând-o din ce în ce mai nedumerită și mai nesigură că ar fi capabilă de o relație cu un bărbat de vârsta ei. La polul opus ticălosului fermecător, Mark Darcy, un avocat cu o carieră de succes, divorțat și sugerat ca un posibil partener de mama lui Bridget care îi cunoștea foarte bine părinții și toată copilăria, discret și manierat, va urmări amuzat poznele lui Bridget și va interveni la momentul potrivit, descoperind în tânăra aiurită și creativă, o persoană plăcută, empatică și capabilă să-i provoace sentimente plăcute și profunde. Oscilând între atracția irezistibilă pentru Daniel Cleave și curiozitatea stârnită de impecabilul Mark Darcy, Bridget Jones se va confesa prietenilor care îi vor sugera fel de fel de variante, care de care mai imposibile, după care se va destăinui jurnalului, reușind să descrie concret, realist și cu un haz nebun, toate problemele emoționale și relaționale ale unei femei de treizeci de ani, singură, cu idei și principii, altele decât cele ale societății din care face parte.
„Mă încearcă un sentiment însolit cu privire la vară, și asta nu doar din pricina duminicilor cu perdele trase și a absenței weekend-urilor romantice. Îmi dau seama, pe măsură de zilele astea lungi și fierbinți trec una după alta, că, indiferent ce fac, am tot timpul senzația că ar trebui să fac altceva.” (Helen Fielding, Jurnalul lui Bridget Jones, p.147)
Magda Lungu, 26 mai 2019
Helen Fielding – „Jurnalul lui Bridget Jones”
Editura Polirom, 2013, 304 pagini
Traducere din limba engleză și note de Dora Fejes
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu