⧫ Iosif și frații săi
Salvat de un neguțător din fântâna în care l-au aruncat fiii lui Iacob și cumpărat de la frații săi cu douăzeci de sicii de argint, Iosif călătorește împreună cu ismaeliții, de-a lungul țărmului, vreme de trei zile, după care află că destinația caravanei este orașul Vese din Egiptul stăpânului Amon, regele zeilor. Trădat de propria sa familie și neliniștit de veștile primite de la negustorul străin, Iosif se hotărăște să își schimbe numele în Usarsif, ascunzând în acest fel astfel, de frații și de tatăl său, faptul că nu a murit nici în fântâna în care a fost aruncat, nici în deșert, așa cum ar fi lăsat vinovații să se înțeleagă.
Ajuns în Egipt, țara supranumită a morților Iosif s-a minunat de piramidele mortuare, de piatră, ridicate din dorința faraonilor pe malul vestic al Nilului, de uriașul Sfinx, de cetatea pisicilor și de multe altele care i-au răsărit în cale și pe care i-a fost dat să le vadă și ajuns cu bine în Vesa, orașul pe care grecii îl vor numi Teba, este vândut a doua oară, de bătrânul negustor vechilului Mont-kav, omul de încredere al măritului Petepre sau Putifar, Purtătorul evantaiului. Deși foarte tânăr, Usarsif este remarcat de vechil datorită istețimii vorbelor și eleganței purtării și trimis de acesta să îndeplinescă fel de fel de misiuni care îl vor apropia de familia slăvitului Petepre, adică de cei doi frați-părinți, Hui și Tui, și de fermecătoarea stăpână Mut-em-enet, prima dintre femeile haremului.
Ridicat dintre slugi de vechilul Mont-kav și înălțat la rangul de slujitor preferat, Usarsif stârnește invidia oamenilor de rând și mai cu seamă a piticului Dudu, o pocitanie de o răutate nemaiîntâlnită, care profită de sentimentele stâlnite de Iosif în sufletul stăpânei Mut și pune la cale un plan care le înlesnește celor doi, apropierea. Naiv, curat la suflet și fără să aibă habar de ce poate fi în stare o femeie la patruzeci de ani, îndrăgostită nebunește de un tânăr cu douăzeci de ani mai tânăr decât ea, Usarsif încearcă să stea departe de stăpâna Mut, apoi să o convingă cu blândețe că și-a pierdut mințile din cauza unei pasiuni bolnăvicioase pentru un bărbat care nu este de acord să batjocorească onoarea stăpânului Petepre.
Ținută la distanță de Usarsif vreme de șapte ani, din respect pentru vechilul și prietenul Mont-kav, după moartea acestuia, doamnei Mut îi trebuie trei ani în care face tot ce-i trece prin cap pentru a-l convinge pe Usarsif-Iosif să o primească în patul și în brațele sale. Demn și cinstit, deși onorat și încântat de pasiunea stăpânei sale, Iosif o respinge pe Mut în urma unei întâlniri proverbiale, care îi dă apă la moară piticului Dudu și în urma căreia prima doamnă, neagră de supărare că a fost refuzată, îl acuză pe Iosif că a încercat să o necinstească și îi cere soțului Petepre să îl judece în fața familiei și a slugilor și să îl pedepsească. Acuzat pe nedrept, Iosif nu se apără împotriva falselor acuzații ale stăpânei Mut și, după zece ani în Egipt, o perioadă în care a încercat să uite de trădarea fraților săi, este trădat din nou și aruncat, pentru trei ani, în închisoare.
„Orașul în care Iosif debarcă și-n care trăi, căruia, mai târziu, grecii aveau să-i spună «Thebai», pentru a-i da un nume mai ușor de rostit și mai familiar lor, nu ajunsese încă în culmea gloriei sale, măcar că de pe atunci era vestit, cum, de altfel, reiese atât din felul în care ismaelitul îi vorbise despre el, cât și din sentimentele ce-l încercaseră pe Iosif, când află că acesta va fi ținta călătoriei sale.” (Thomas Mann, Iosif și frații săi, vol. II, pag. 111)
Magda Lungu, 24 martie 2019
Thomas Mann – Iosif și frații săi
Editura Polirom, 2013, vol.I-II-III, 660-624-540 pagini
Traducere din limba limba germană de Petru Manoliu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu