⧫ Iosif și frații săi
Judecat aspru de Petepre. după ce a fost învinuit pe nedrept de doamna Mut, Iosif a fost aruncat, la 27 de ani, într-o altă groapă, temnița de la Țavi-Re, unde a fost luat în primire de Mai-Sahme, starostele închisorii. Trecut prin viață și cu o experiență vastă, Mai-Sahme l-a testat chiar din prima zi pe fiul lui Iacob și a rămas uluit de memoria peste medie a tânărului și de mintea sa sclipitoare. Încercând să-și dea seama în totalitate cu cine stă de vorbă și ca un bun povestitor ce se știa, după cele câteva teste rapide, comandantul și-a depănat amintirile în fața condamnatului, a paznicilor și a oștenilor adunați în jurul lor, și din nou a rămas uluit de inteligența lui Iosif și de abilitatea sa de a-i tălmăci visele.
Convins pe deplin că tânărul din fața sa este o persoană înzestrată cu daruri și haruri aparte, Mai-Sahme l-a scutit pe Iosif de muncile grele și i-a dat în grijă deșinuții bolnav și infirmeria. Săritor de fire. Muncitor și un bun ascultător, Iosif s-a făcut repede plăcut de deținuți și de paznici, iar după doi ani în care nu s-a întâmplat mai nimic, i-a cunoscut pe fostul paharnic și fostul brutar în casa lui Petepre, ambii slujbași aruncați în temniță de stăpân, condamnați după ce au fost judecați că ar fi uneltit împotriva faraonului. După câteva luni de ispășire a pedepsei, auzind cei doi că Iosif ar fi un tălmaci de vise, l-au rugat să le deslușeasca taina înlănțuirilor de imagini care îi trezea din somn în toiul nopții și le strica, noapte de noapte, odihna.
Fără a se lăsa prea mult rugat, fiul Rahilei și a lui Iacob le ascultă visurile și le dă de știre că unul va fi eliberat, iar celălalt condamnat la moarte. Bucuros nevoie mare de prezicerea tânărului, norocosul de brutar, sluga eliberată, își va aminti de Iosif peste un an, atunci când faraonul, tulburat de un vis căruia nu-i putea da de capăt, va cere întregului regat să i-l aducă pe acela care se pricepe să dezlege taina nopților de neodihnă. Chemat în grabă la curte, tânărul deslușește visul faraonului, iar după ce va fi eliberat din temniță, va ocupa un loc de onoare în suita regală, printre sfătuitorii de nădejde ai Zeului Egiptului. Frumos ca o pictură, modest, înțelept și fără urmă de răutate, fiul Lui Iacob ajunge în următorii ani mâna dreaptă a faraonului și personajul cel mai cunoscut, după faraon, de toată suflarea regatului scăldat de apele Nilului.
Prieten bun cu faraonul, respectat de demnitari și de slugi, aopoi căsătorit cu fata cea mare a primului preot și, la timpul cuvenit, tată a doi băieți, Manase și Efraim, Iosif și-a dedicat următorii ani întâi agriculturii și negoțului, apoi, odată cu începerea celor șapte ani de secetă, hrănirii poporului egiptean, cel din ce în ce mai sărăcit și mai înfometat. Recunoscut de toată suflarea Egiptului drept Hrănitorul, numele lui Iosif va fi purtat până hăt departe, în Canaanul celor 11 copii ai lui Iacob, frații săi, care în tinerețe au vrut să-l piardă, apoi l-a vândut ismaeliților pentru douăzeci de sicii de argint. Povestea reîntâlnirii dintre toți frații și părintele lor, Iacob, înduioșătoare și pregătită, până la cele mai mici detalii, de Iosif, este urmată de trecerea la cele sfinte a păstorului, care a închis ochii mulțumit și împăcat că și-a regăsit fiul pe care l-a crezut sfâșiat de fiarele sălbatice în pustiu.
„Calmul nu este nimic altceva decât că omul se așteaptă la orice, și, când se întâmplă, nu se mai sperie. Altceva este emoția, pentru ea rămâne loc chiar dacă-ți pierzi cumpătul, și mă emoționează puternic, că vrei să te gândești la mine, când vei ajunge la mărirea ta.” (Thomas Mann, „Iosif și frații săi”, vol.III, p.95)
Inspirat dintr-o poveste biblică din Vechiul Testament, romanul Iosif și frații săi abundă de descrieri ale tradițiilor și obiceiurilor egiptenilor unei epoci străvechi, demult apuse și de legende mai puțin cunoscute. Dincolo de povestea în sine, mormintele faraonilor din Valea Nilului privite prin ochii uimiți ai tânărului Iosif, procedeul de îmbălsămare a trupului părăsit de suflet al păstorului Iacob, viața din Memphis, orașul pisicilor, luxul exorbitant al regalității, munca epuizantă a sclavilor care au ridicat piramidele și câte și mai câte, dacă le adunăm pe toate găsim în acest roman, pe lângă literatură, fragmente de istorie, puțină geografie, pilde biblice și, de ce nu?, o întreagă filosofie de viață.
Magda Lungu, 29 martie 2019
Thomas Mann – Iosif și frații săi
Editura Polirom, 2013, vol.I-II-III, 660-624-540 pagini
Traducere din limba limba germană de Petru Manoliu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu