⧫ Surorile Boleyn
În timpul regelui Henric al VIII-lea al Angliei, ambițioasa familie Boleyn își aruncă cele două fete în lupta pentru dragostea și favorurile monarhului. Prima care devine amanta regelui este lady Mary, soția nobilului William Carey și cea mai mică dintre surorile Boleyn. După doar câțiva ani și doi copii nelegitimi, mult mai ambițioasă și mai inteligentă decât lady Mary, Anne Boleyn își va înlătura sora din brațele și din mintea regelui și va deveni ea însăși femeia favorita. Soție legitimă a regelui Henric, după eliminarea reginei Ecaterina de Aragon, Anne Boleyn va încerca orice pentru a-i putea oferi regelui moștenitorul mult dorit. Lipsită de scrupule și de o cruzime înfiorătoare, Anne Boleyn se va întoarce împotriva propriei sale familii, va intra în conflict cu Biserica și va stârni atât de tare mânia regelui Henric VIII-lea al Angliei, încât va fi acuzată de vrăjitorie și trimisă la eșafod.
Căsătorită la doisprezece ani cu nobilul William Carey, un bărbat aflat foarte sus în grațiile regelui, Mary Boleyn abia împlinise doi ani de când se afla la curtea regelui Henric al VIII-lea, când tatăl său, sir Thomas Boleyn, a anunțat-o că sora mai mică, Anne, se va întoarce din Franța pentru a-și ocupa locul bine meritat în suita reginei Caterina de Aragon. Cu un an mai mică decât Anne cea cu ochii negri ca smoala, subțirică, blondă și cu ochii albaștri ca cerul de vară, Mary Carey nu se considera o frumusețe desăvârșită, dar reușise să atragă atenția regelui cu vorba sa dulce și îngrijită. Enervată la culme de succesul mezinei și ajutată de George, fratele mai mare, la puțin timp după ce a ajuns la castelul Westminster, Anne i-a sugerat tatălui său să o împingă pe Mary în brațele regelui, iar sir Thomas Boleyn, oricând dispus pentru a mai primi niscaiva favoruri, a înlesnit apropierea celor doi.
Prea tânără și lipsită de apărare în fața celor mai importanți trei bărbați din viața sa, monarhul, tatăl și fratele mai mare, Mary Carey devine amanta regelui Henric pentru doi ani, aduce pe lume doi prunci cu sânge princiar, o fată și un băiat, dar înainte de a se putea bucura de copii și de tatăl lor, regele, este îndepărtată fără milă de la curte de ambițioasa Anne, care și-a pus în gând să-l câștige pe rege, dar nu ca amant, ci ca soț legitim și tată al viitorilor săi copii. Nemulțumit că regina Caterina de Aragon nu i-a putut naște băieți sănătoși, pe care să-i crească pentru a le lăsa regatul și coroana, plictisit de lunile lungi de sarcină ale tinerei sale amante și buimăcit de farmecele irezistibilei Annei Boleyn, Henric al VIII-lea schimbă surorile între ele și devine amantul unei femei diabolice, în stare de orice pentru a fi încoronată regină.
Scârbită de intrigile de la curte și de răutățile surorii mai mari, Mary se refugiază, ori ce câte ori poate, la moșia de la Hever, acolo unde erau crescuți cei doi copii ai săi, jumătate Boleyn, jumătate Tudor, departe de tatăl lor și de tumultul vieții de la curte. Într-una dintre aceste vizite întotdeauna prea scurte oricât de lungi ar fi fost, Mary Carey îl cunoaște pe William Stafford, un bărbat chipeș și cinstit, cu care se va căsători după ce soțul, William Carey, o va lăsa văduvă, iar Anne Boleyn va ajunge regină, în locul Caterinei de Aragon, repudiată de Henric al VIII-lea la sugestia celei de-a doua soții. În sfârșit regină a Angliei, așa cum și-a dorit din clipa în care s-a întors din Franța, Anne va păstra pentru familia Boleyn toate favorurile câștigate de sora mai mică în perioada în care a fost amanta regelui, va mai adăuga și altele, și îl va juca pe rege pe degete, obținând de la cel mai puternic bărbat orice, mai puțin copilul atât de mult dorit.
Îmbătrânit de griji și suferind din cauza rănilor căpătate în turniruri și la vânătoare, Henric al Angliei se dovedește a fi incapabil de o lăsa însărcinată pe Anne, o situație neplăcută, care o va forța pe tânăra Boleyn să ceară ajutorul fratelui mai mare, iar mai târziu, după ce va pierde sarcină după sarcină, surorii Mary și celei mai teribile vrăjitoare, temută deopotrivă de săraci și de bogați, pentru farmecele și puterea poțiunilor sale. Din ce în ce mai slăbită de avorturile spontane, nefericită cu Henric și huiduită de supușii regelui, care nu au iertat-o niciodată că a alungat-o pe regina Caterina de pe tron, Anne începe să-și piardă mințile și comite greșeală după greșeală. Disprețuind mai marii Bisericii, și-i ridică împotrivă-i, certându-și soțul în public, primește la rândul său reproșuri, care o umilesc peste măsură, și ignorând dorințele membrilor familiei Boleyn, va fi la rândul său ignorată atunci când va avea nevoie de sir Thomas tatăl sau de fratele George pentru ca în final, să fie judecată, închisă în turnul Londrei, condamnată la tăierea capului pe eșafod și, fără a fi grațiată în ultimul moment de rege, așa cum i s-a promis, executată.
„Noi nu ne uităm niciodată înapoi. Nu avem timp de regrete sau răzgândire. Dacă un plan merge prost, găsim altul, dacă o armă ni se frânge în mâini, găsim alta. Dacă treptele se prăbușesc în fața noastră, sărim peste ele și urcăm. Pentru cei din familia Howard, drumul duce întotdeauna înainte și în sus...” (Philippa Gregory, Surorile Boleyn, , p.71)
Magda Lungu, 22 martie 2019
Philippa Gregory – Surorile Boleyn
Editura Polirom, 2013, 460 pagini
Traducere din limba engleză de Anacaona Sonetto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu