⧫ Lindenfeld
Născut în Lindenfeld, un sat săsesc din Banat, Klaus Bernath a fugit din România în Germania, a muncit enorm și a devenut miliardar. Ajuns la apusul vieții, la anii în care nimic nu părea să-i mai tulbure tihna, o scrisoare primită de la Gudrum, iubita lui din tinerețe, i-a amintit de Lindenfeld și de copilărie. Întors în România după 50 de ani, Klaus va fi uimit de căldura și ospitalitatea sătenilor necunoscuți, actori profesioniști angajați într-o farsă pusă la cale de propriul său fiu, care nu s-a simțit în stare să-i spună că, de peste două decenii, Lindenfeldul a fost părăsit și nu mai locuia nimeni acolo.
Situat la o altitudine de 760 m în Masivul Semenic, Lindenfeld cel adevărat a fost înființat, în anul 1828, de penii veniți în regiunea Klattau. Din satul atât de plin de viață altădată, astăzi se mai pot vedea doar niște ruine părăsite de toți locuitorii care au fugit încotro au văzut cu ochii. Pornind de la povestea tristă, dar adevărată, a satului fantomă, Ioan T. Morar reînvie Lindenfeldul de dragul miliardarul Klaus Bernath care își dorește să se întoarcă în România pentru a revedea casa părintească și locurile în care a copilărit. Surprins de hotărârea bătrânului, Wilhelm, fiu său vitreg, va plăti o trupă de actori profesioniști, dispuși să joace rolurile unor săteni inexistenți, locuitori actuali ai unui Lindenfeld dispărut cu 20 de ani în urmă.
Un sat muribund revine la viață
Animat și inedit, romanul ce are la bază biografia miliardarului Klaus Bernath nu se rătăcește printre amintiri nostalgice și dureroase. Despărțirea de Gudrun, iubita din sat lăsată în urmă, fuga din România, primii ani indeciși, apoi următorii 10 în care a ajuns un prosper om de afaceri, moartea ambilor părinți și alți 30 de ani în care a devenit din ce în ce mai bogat, și mai nefericit, l-au umplut pe Klaus de câștiguri nesperate, dar și de o mulțime de răni care s-au vindecat singure și despre care vorbește cu detașarea unui om matur, care nu a uitat, dar a iertat și a mers mai departe. Singurul lui regret, mai mare decât uriașa lui avere, a fost despărțirea de Gudrun, prima lui iubire abandonată într-o Românie în care nu s-a mai întors niciodată, întâi că nu a vrut, apoi că nu a mai putut din cauza războiului.
Scrisoarea de la Gudrun, venită prea târziu, când zarurile au fost deja aruncate, în loc să-l liniștească, l-a nefericit și mai tare. Deportată într-un lagăr german, fosta lui iubită a fost nevoită să-și vândă trupul pentru a putea supraviețui, iar după terminarea războiului, bolnavă de frică și de toate bolile, s-a sfârșit la câteva zile după ce a așternut pe hârtie coșmarul îngrozitor al unei vieți furate, chinuită de umilințe și teroare. Distrus de cele citite, Klaus a simțit că, de această dată, nu va mai reuși să se vindece singur, ci doar ajutat de Lindenfeld, locul în care spera să mai găsească o urmă a celei care fusese cândva Gudrun. Dorind să-i îndeplinească bătrânului această arzătoare dorință și știind că Lindenfeldul nu mai există, Wilhelm, fiul vitreg al miliardarului, a înscenat șarada unui sat mort și reînviat.
Cele două autocare cu actori, cu o parte a corpului tehnic de la teatrul din Timișoara și cu alți angajați în nebunescul proiect au ajuns în Lindenfeldul reconstruit de la zero cu banii lui Wilhelm și au aflat, cu stupoare, că sunt plătiți pentru următoarele două săptămâni în care vor învăța cum să-și joace rolurile de săteni autentici. Descrisă pas cu pas, de la anunțul de angajare a actorilor până la sosirea lui Klaus, șarada devine mult mai atractivă decât întreaga viață a miliardarului. Toți cei implicați în spectacol, de la directorul teatrului până la cel mai mic actor, fiecare cu povestea lui, sunt nevoiți să facă față unor provocări reale, neprevăzute în scenariu, dar care trebuie rezolvate pentru reușita deplină a unei singure reprezentații: sosirea miliardarului. Aflați deja în Liendenfeld când au început să apară autocarele cu actori, pictorii doritori de o vacanță liniștită vor participa și ei la șaradă jucând, fiecare, propriul său rol.
Pentru cine a avut curiozitatea de a înțelege ce înseamnă scenariul, regia și jocul pregătitor al actorilor unei piese de teatru, acest roman este un deliciu. Nu atât prin tehnica punerii în scenă a unui spectacol rural cât, mai ales, prin dinamica relațiilor unui grup neomogen de oameni care, prin simpatiile și antipatiile lor, prin nemulțumirile adunate din problemele lor personale, prin interesele lor ascunse sau datorită orgoliilor imense, riscă să producă fisuri care pun în pericol marele final. Eroul celor două săptămâni al spectacolului din spatele scenei, Petrică Florescu, Primarul Lindenfendului și un personaj mai fabulous decât Klaus Bernath, este cel care cu răbdare și cu multă imaginație va rezolva din mers aceste mici fisuri și va da strălucire și omogenitate întregului spectacol. Din nefericire, deși s-ar fi putut prelungi ani buni, marele final început perfect se va termina brusc, de parcă o nouă viață ar fi cerut tribut, o moarte.
„Văzut din exterior, Klaus nu părea cu nici un chip trufaș, era chiar un exemplu de modestie și simplitate, cu o garderobă simplă, cu apariții puține la marile evenimente. (…) Dar în sinea sa crescuse periculos de mult convingerea că e învingător, că are un destin special.” (Ioan T. Morar, Lindenfeld, p.127)
Magda Lungu, 20 ianuarie 2019
Ioan T. Morar – Lindenfeld
Editura Polirom, 2013, 252 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu