⧫ Geniul și zeița
Împovărat de ani și de amintiri, dar încântat de apropierea Crăciunului, bătrânul fizician John Rivers îi povestește bunului său prieten de anii începuturilor. Discipol al genialului Henry Maartens, John Rivers l-a cunoscut pe savant nu doar în laboratorul de cercetare, ci la el acasă, în mijlocul unei familii decente, formate din Henry (geniul și maestrul), Kathy (soția și zeița) și cei doi copii ai lor, Ruth (poeta) și Timmy (prichindelul).
Fiul al unui preot luteran, iar de la 12 ani, singura consolare a unei mame rămase văduvă, John Rivers a încercat să fie un copil model și un elev zelos, câștigător al burselor școlare, premiilor universitare și a unui titlu postuniversitar. Ca o recunoaștere a rezultatelor lui strălucite, obținute în urma unui efort nebuneșc, fără timpi morți și fără timp liber, la câteva săptămâni după ce și-a luat doctoratul, o scrisoare primită de la Henry Maartens l-a invitat pe John Rivers în St. Louis, pe post de asistent cercetător în domeniul atomic. Profitând de șansa vieții lui, tânărul fizician de 28 de ani a acceptat provocarea și mare i-a fost mirarea când geniul l-a invitat să stea la el până ce își va găsi o locuință.
Timid și stângaci, John Rivers a intrat pentru prima oară în locuința savantului după o noapte nedormită din cauza gândului că nu are ce căuta în viața personală a geniului, dar primirea călduroasă a membrilor familiei și ciudățeniile lor l-au convins să rămână mai mult decât ar fi făcut-o o listă de argumente bine gândite. Timmy, un băiețel roșcovan, și Ruth, sora lui mai mare, o puștoaică de 14 ani pierdută printre poeții din cărți și poeziile stângace pe care le scria cu pasiune, îl vor privi, la început, cu mirare pe străin, apoi, după câteva săptămâni, îl vor încadra în peisaj de parcă ar fi fost unul de-al lor. Kathy, soția geniului și cea mai frumoasă femeie pe care a văzut-o vreodată, îl va cuceri pe John de la prima vedere și îi va stârni în suflet un uragan de emoții și sentimente.
Divorțat de prima soție care n-a fost suficient de puternică să-i suporte mofturile și toanele, Henry Maartens, liber ca pasărea cerului, a întâlnit-o pe Kathy la o serată, s-a îndrăgostit fulgerător și a cerut-o de nevastă fără să-i pese de diferența de vârstă și de logodna fetei cu milionarul Randolph. După trei întâlniri și un sărut pasional, Kathy l-a considerat irezistibil pe profesorul distrat, pe jumătate nebun, care i-ar fi putut fi tată, și a devenit doamna unui geniu nesuferit, pe atât de fascinant pe cât era de enervant. Dependent de superba lui soție, genialul om de știință a făcut tot ce i-a trecut prin cap, - și i-au trecut multe -, pentru a-și păstra aproape prețioasa comoară. Îndepărtată de casa în care s-a născut, Kathy a trăit într-o splendidă izolare în care nu i-a lipsit nimic până la apariția tânărului fizician.
Inteligent, sensibil și atât de uman în comparație cu savantul cu o minte sclipitoare, dar de un egoism monstruos, incapabil să se apropie de soție și de proprii lui copii, John Rivers o va uimi pe adolescenta Ruth cu răbdarea lui infinită de a căuta cuvinte potrivite pentru rimele ei naive și o va încânta pe Kathy cu conversații sincere și mai pe înțelesul ei decât filosofările, definițiile și concluziile împroșcate de Henry Maartens cu superioritatea celui care deține o logică imbatabilă și adevărul absolut. Impresionată, apoi din ce în ce mai îndrăgostită de John, Kathy se va zbuciuma între respectul pentru bătrânul soț și un sentiment necunoscut, pe care nu i-a fost dat să-l trăiască. Geloasă pe apropierea celor doi adulți, micuța Ruth va încerca și ea să îl atragă pe tânărul fizician, întâi cu versuri, apoi cu amenințări că îi va povesti tatălui ce se întâmplă sub acoperișul lui.
Între Kathy și Ruth, conștient că mica lui poveste de dragoste nu va avea un sfârșit fericit, după doi ani în care s-a simțit și rău, și bine, John Rivers îi va cere geniului un concediu de două săptămâni sperând că îl va obține, va pleca, dar de întors, nu se va mai întoarce. În ziua în care ar fi trebuit să-și ia la revedere pentru totdeauna de la familia Maartens, un picnic de despărțire, organizat ad-hoc, va declanșa o tragedie cumplită în care Timmy va fi grav rănit, iar Kathy și Ruth își vor pierde viața. Șocat de accidentul îngrozitor, John va fi și mai șocat când îl va vedea pe geniul Henry Maartens făcându-i avansuri surorii lui Kathy chiar lângă mormântul fostei lui soții. La fel de inuman și de egoist cum a fost o viață întreagă, fără să-i pese de nimeni altcineva în afară de propria persoană, geniul își va uita zeița într-o săptămână, se va însura a treia oară și își va continua viața senin de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Distrus și dezamăgit, lui John Rivers îi vor trebui 50 de ani, liniștea unui Crăciun și un prieten bun pentru a-și deschide sufletul și a povesti despre marea lui iubire din tinerețe, un geniu aproape nebun și o zeiță încântătoare.
„De ce o iubești pe femeia de care ești îndrăgostit? Pentru că există. Iar asta, la urma urmei, e definiția dată de Dumnezeu sieși: sunt ceea ce sunt. Fata este cine este. O parte din ființa ei se revarsă și impregnează întregul univers.” (Aldous Huxley, Geniul și zeița, p.69)
Magda Lungu, 25 ianuarie 2019
Aldous Huxley – Geniul și zeița
Editura Polirom, 2013, 204 pagini
Traducere din limba engleză de Viorica Boitor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu