⧫ Împărăteasa Orhidee
Amăgită de mirajul Orașului Interzis despre care auzise o mulțime de zvonuri ce păreau ireale, o tânără manciuriană participă la selecția concubinelor imperiale și câștigă unul dintre cele șapte locuri rezervate soțiilor împăratului Hsien Feng. Fără a fi o frumusețe desăvârșită, dar bună la suflet și cu o inteligență sclipitoare, fermecătoarea Orhidee reușește să atragă atenția împăratului și îi va deveni soție favorită și sfetnic de taină pe toată perioada domniei, reușind să înfrunte intrigile curtenilor și să potolească invidiile celorlalte curtezane în toți cei 46 de ani incredibili, trăiți cu înțelepciune și bună cuviință sub apăsarea ritualurilor chinuitoare și a superstițiilor absurde care alcătuiau fața neștiută a secretosului Oraș Interzis.
Fiica cea mai mică a guvernatorului orășelului Wuhu, micuța Orhidee s-a născut în Anhwei, cea mai săracă provincie a Chinei, și a fost crescută în tradiția chineză, deși avea sânge manciurian. Fără să se fi scăldat în bogății, copila familiei Yehonala a fost ferită de frământările politice ale împărăției și a copilărit având parte de o educație aleasă. Deși retrogadat repetate rânduri, guvernatorul a reușit să-și salveze familia de sărăcia pricinuită de răscoalele țărănești izbucnite din ce în ce mai des în ultimii ani ai împăratului Tao Kuang. Când nu a mai fost lăsat să lupte cu rebelii, guvernatorul demis din funcție printr-un decret al împăratului s-a îmbolnăvit de supărare, iar la scurt timp a închis ochii pentru totdeauna lăsând în urma lui o familie disperată că nu are cu ce să-și îngroape, așa cum se cuvine, un soț și un tată care i-a lăsat moștenire un nume cu greutate și un teanc de note de plată. Lipsită de bani și fără niciun ajutor din partea puținelor rude rămase în viață, dar hotărâtă să-și cinstească soțul până la capăt, mama Orhideei a insistat să-și îngroape soțul în cimitirul din Peking, iar ajutorul nesperat, primit pe drum de la oameni necunoscuți, i-au îndeplinit un vis care părea de neatins.
Rămasă fără niciun sprijin după moartea guvernatorului, tânăra Orhidee s-a simțit amenințată de o posibilă căsătorie cu un văr încet la minte și dependent de opiu. Isteață și decisă să scape de căsătoria aranjată, descurcăreața manciuriană s-a înscris la preselecția anunțată de noul împărat, Hsien Feng, și va trece examenul de intrare de la biroul casei imperiale. După alte câteva luni de așteptări chinuitoare, timp în care reprezentanții casei imperiale au avut de ales două sute de frumuseți din cele cinci mii de fete născute în toate provinciile Chinei, tânăra Orhidee va fi invitată în Orașul Interzis și îl va cunoaște pe împăratul care o va alege să-i fie una dintre cele șapte soții menite să-i zămislească moștenitori. Surprinsă de alegerea împăratului și îmbătată de norocul nesperat, tânăra manciuriană se va muta în Palatul din închisoarea aurită schimbând fosta ei viață săracă și liberă cu o alta, despre care nu știa mai nimic, dar despre care va învăța prin bunăvoința eunucului An-te-hai, slujitor de nădejde și singurul din toată împărăția care-i va fi alături, ca o înger păzitor, de la începuturi până la împlinirea celor 46 de ani de speranțe și dezamăgiri care vor transforma o copilă visătoare și naivă într-un personaj ilustru, demn de rangul căpătat printr-un joc la sorții.
Tânjind după iubirea bărbatului de care nu va avea parte decât pe furate, Orhideea îi va sta alături împăratului Hsien Feng vindecându-l de insomnie, dăruindu-i un fiu și sfătuindu-l cu pricepere în momentele de cumpănă care vor amenința China și familia imperială. Obișnuit să ceară și să i se ofere, Majestatea Sa Imperială se va mulțumi cu toate darurile oferite de înțeleapta Orhidee, dar își va vedea în continuare de propria lui viață în care concubinelor, chiar și celor favorite, nu le putea oferi mai mult decât le era îngăduit de etichetă și de reguli. An după an, Împărăteasa Orhidee va înțelege cum să se ferească de răutăți și supersiții, va cădea pradă intereselor ascunse, dar se va ridica și își va implini menirea devenind din ce în ce mai prudentă și mai iscusită în descâlcirea hățișului de intrigi meschine ascunse sub orbitoarea strălucire a unui lux exorbitant. Simbol al bogăției, puterii și civilizației imperiale chineze, Orașul Interzis văzut prin ochii împărătesei va apărea ca un fruct superb, perfect pe dinafară, dar găunos și mâncat de viermi de dinăuntru. Iar ultima și cea mai ponegrită împărăteasă a Chinei, personajul real și modelul întruchipat de Împărăteasa Orhidee, mușcând cu sete din frunctul interzis, va degusta toată înălțarea și decăderea unei lumi fabuloase, inaccesibile muritorilor de rând.
„Perdeluța palanchinului meu e trasă în jos. Mă lupt din greu cu amărăciunea și sunt rușinată de slăbiciunea mea. Nu folosește la nimic când îmi spun că a fost alegerea mea să intru în Orașul Interzis și că nu am nici un drept să mă plâng sau să mă simt nefericită.” (Anchee Min, Împărăteasa Orhidee , p.151)
Magda Lungu, 18 ianuarie 2019
Anchee Min – „Împărăteasa Orhidee”
Editura Polirom, 2013, 528 pagini
Traducere din limba engleză: Mihaela Negrilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu