⧫ Fructele mâniei
În timpul marii crize economice din perioada 1929-1933, datorată unui colaps financiar din Statele Unite și caracterizată printr-o prăbușire a producției industriale și o scădere dramatică a nivelului de trai, familii întregi din Oklahoma, Texas și New Mexico au rămas pe drumuri. Alungați de sărăcie de pe pământurile și din casele lor, fermierii de altădată au încărcat puținul rămas din agoniseala de-o viață și au luat calea pribegiei, nutrind într-ascuns speranța că la capătul unui drum lung și obositor vor fi poftiți să intre într-un fel de rai al culegătorilor de fructe. Asemenea sutelor de familii americane plecate la drum, pe route 66, către fructele promise de livezile californiene, famiia Joad, întregită de curând cu Tom, care abia s-a întors acasă după patru ani de pușcărie, speră că va găsi pentru membrii săi locuri de muncă plătite îndeajuns încât să le asigure traiul de zi cu zi și, poate, peste ceva timp, o viață mai bună.
Cei doisprezece membri ai familiei Joad sunt reprezentanții a trei generații de americani, chiar patru dacă îl punem la socoteală și pe pruncul încă nenăscut al tinerei Rosasharn Joad, fiica cea mare. Bunul și Buna, seniorii Joad, au fost cei care i-au alungat pe indieni de pe pământurilie lor și le-au luat în stăpânire. Taica, Maica și cu Unchiul John sunt generația următoarea, cea născută în casa ridicată de părinți pe pământul indian, doar că, în timp ce Maica și cu Taica au fost binecuvântați cu șase copii, Noah, primul născut și cam încet la minte, Tom pușcăriațul, Al răzvrătitul, Rosasharn însărcinata și puștimea, Ruthie și Winfield, celălalt fiu, unchiul John, a rămas văduv și fără urmași după ce soția, însărcinată în patru luni, i-a murit pe neașteptate. Datoare vândută băncii agricole de la care s-a împrumutat într-un an sărăcăcios și ademenită de locurile de muncă promise de afișele californiene, familia Joad vinde tot, cumpără o camionetă, iar cu banii câștigați din culesul bumbacului și însoțită de fostul preot Casy și de Connie, soțul tinerei Rosasham, pornește la un drum de trei mii de kiilometri, către o o lume nouă și necunoscută.
Drumul membrilor familiei Joad începe cu așteptări mari, speranțe și mai mari, și un optimism uriaș, care se vor diminua treptat sau vor dispărea, pe măsură ce necazurile și umilințele se vor înmulți și le vor otrăvi sufletele. Primul care va ceda neodihnei și foamei va fi Bunul cel bătrăn și bolnav, urmat îndeaproape de Buna. Deși mult mai tineri și mai în putere, Noah Joad și Connie, soțul tinerei Rosasharn, vor ceda și ei lipsei de bani și a oboselii permanente și vor fugi care încotro. Atenționați de cei care veneau îndărăt din California că visul american este, de fapt, un coșmar, ceilalți membri ai familiei Joad rămași împreună își vor continua cu încăpățânare drumul, dar vor fi păcăliți de negustorii cei vicleni, vor fi descurajați sau vânați de oamenii poliției, iar la final, ajunși în California, vor fi umiliți de fermierii cei bogați, care îi vor numi okie și le va plăti munca grea cu bani puțini. De-a lungul celor trei mii de kilometrii de alergătură către raiul promis de afișe mincinoase, singurul loc în care familia Joad s-a simțit cât de cât omenește, a fost o tabără guvernamentală, cu hrană pe săturate, locuri de dormit decente și dușuri cu apă caldă, dar din care vor fi nevoiți să fugă după incidentul care va fi urmat de arestarea lui Jim Casy.
Deși fiecare membru al familiei Joad are un rol bine stabilit și un destin de urmat, personajul cheie al romanului este Tom Joad. Plecat de acasă de tânăr, onest și bun, dar iute la mânie,Tommy și-a văzut de ale sale până când o banală ceartă cu un prieten bun a degenerat într-o bătaie și s-a terminat cu o crimă. Acuzat de omucidere, Tom a primit șapte ani de închisoare, la McAlester, dar a fost eliberat după parru, pentru bună purtate. În perioda în care a stat după gratii a văzut oameni atât de săraci, încât, la puțin timp după ce erau eliberați, furau doar pentru a putea fiprinși și a se întoarce din nou la închisoare, preferând un pat curat și o masă caldă în locul unei libertăți lipside de un adăpost și fără nimic de mâncare. Întors acasă după cei patru ani în care nu a primit nicio veste de la ai săi, Tom Jones găsește, în locul tihnei mult visate, o familie disperată și pe picior de plecare către o destinașie necunoscută. Neavând de ales, Tom Jones îți însoțește familia în pribegie, împarte foamea, frigul și umilința cu ceilalți membri, dar înnebunit de sărăcie, își pierde pentru a doua oară cumpătul și sare la bătaie. Fugar vânat de poliție după ce Casy este omorât , Tom ajunge un proscris. Destinul său tragic este doar unul dintre sutele de destine frânte ale unor oameni care se tot împiedică și cad, imediat ce au reușit, câtuși de puțin, să se ridice. Fără un final clar, romanul aduce în toată această tragedie a familiei Joad un licăr de speranță atunci când Rosasharn, lehuză după nașterea pruncului mort, acceptă să hrănească cu lapte de la sân un bătrân străin și aprope mort de inaniție, sugerând prin gestul său ieșit din comun că omenia poate salva vieți.
„Șoseaua 66 este calea oamenilor puși pe goană, care au fugit de praf și de pământul mereu avar, de tunetele tractoarelor și de câinoșenia proprietarilor, de năvala treptată a pustiului înspre nord, de vânturile învârtejite ce se năpustesc din Texas, de potopurile care n-aduc nici o bogăție pământului și îi fură și ce brumă mai are. (...) Șoseaua 66 este calea-mumă, calea fugii.” (John Steinbeck, Fructele mîniei, p.154)
Magda Lungu, 02 noiembrie 2018
John Steinbeck – Fructele mîniei
Editura Polirom, 2013, 600 pagini
Traducere din limba engleză de Dumitru Mazilu
| Serie de autor ⊰ «John STEINBECK» |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu