⧫ Zăpezile de pe Kilimanjaro și alte povestiri
Scurte și predominant autobiografice, narațiunile scriitorului american cuprinse în colecția Zăpezile pe pe Kilimanjaro și alte povestiri au ca subiect pasiunile autorului pentru vânătoare și pescuit, dar și experiențele dure din timpul Primului RăzboI Mondial, la care a participat, înrolându-se voluntar, într-o unitate de ambulanțe de pe frontal din Italia.
Plecat într-un safari african, cu vnătorul profesionist Robert Wilson și Margaret, femeia cu care s-a căsătorit în urmă cu unsprezece ani și pe care și-ar fi dorit să o părăsească, Francis Macomber, un sportiv american de 35 de ani, foarte înalt, foarte bine făcut și extrem de mulțumit de viața sa particulară și profesională, s-a dovedit a fi lipsit de curaj în fața animalelor sălbatice. Deși încurajat în permanență de Robert Wilson, terorizat de răgetele leilor și dorind să demonstreze tuturor cât este el de viteaz, Francis Macomber s-a apropiat nepermis de mult de un bivol rănit, iar doamna Macomber, din mașină, a tras în bivol când I s-a părut că animalul e gata să îl ia în coarne pe Francis, dar și-a nimerit bărbatul. Deși moartea domnului Macomber a fost un accident nefericit, Robert Wilson nu s-a sfiit să remarce că, dacă ar fi plecat viu din safari, primul lucru pe care l-ar fi făcut Fracis Macomber, ar fi fost să o părăsească pe Margaret.
Băiatul pe nume Paco, care este diminutivul numeleu Francisco, ospătar la pensiunea Luarca din Madrin, un puștan bine făcut, iute de picior și muncitor, și-at fi dorit foarte mult să fie toreador. Știind prea bine ce la ce visa Paco, băiatul care spăla vasele, Enrique, a luat într-o zi un scaun, i-a legat două cuțite de picioarele din față și ținând scaunul în dreptul capului, iar cuțitele venindu-i ca niște coarne de taur, a început să îl atace pe puști, din ce în ce mai repede, distrându-se teribil de joaca sa periculoasă. Provocat să se apere, Paco a luat în grabă un șorț de bucătărie, dar după câteva eschive rapide, care l-au ferit de cuțitele ascuțite, obosit de muncă și ezitând puțin să se retragă, a fost străpuns în abdomen. Speriat de accidentul stupid, datorat jocului prostesc și copilăresc inventat din răutate, Enrique l-a acoperit pe Paco cu un șervet și a fgit după doctor, sperând că o minune îi va putea salva de la moarte, colegul.
Zăpezile de pe Kilimanjaro, nuvela care a inspirat o ecranizare celebră, în regia lui Henry King, cu Gregory Peck, Ava Gardner și Susan Hayward în rolurile principale, este povestea sfârșitului tragic al scriitorului ratat Harry, care a renunțat la scris de dragul confortului și s-a căsătorit cu o văduvă bogată, relativ tânără, pe care nu a iubit-o niciodată, dar care, îndrăgostită de el și recunoscătoare că a luat-o de soție, i-ar fi cumpărat tot ce și-ar fi dorit. După o scurtă ședere la Paris, plictisit de societatea mondenă, fostul scriitor și-a dorit să vâneze în savana africană, unde a plecat împreună cu soția și cu alți câțiva temerari. Într-una din zile, dorint să fotografieze o cireadă de antilope, s-a zgâriat la genunchiul drept într-un ghimpe, nu s-a deznfectat cu iod, iar rana neglijată s-a infectat și cangrena s-a extins pe mai mult de jumătate de coapsă. Suferind de dureri cumplite și bănuind că nu va pleca viu din sălbăticia aficană, Harry începe să-și reamintească întreaga viață și să regrete căsătoria din interes și talentul irosit de dragul micilor plăceri. În dimineața în care a venit avionul care urma să-l ducă la spital, agonizând, Harrry a visat că se îndreaptă către vârful retezat al muntelui Kilimanjaro.
Următoarele poveștiri despre și cu eroi necunoscuți ca bătrânul de lângă pod, Jim Gilmore cel negricios și Liz Coates, menajera familiei Smith, sau cele cu indieni, cu toreadori sau pur și simplu amintiri din armată, sunt imagini desprinse parcă dintr-un film de acțiune, dar care descriu amănunțit umanitatea. în toată splendoarea și decăderea ei. Este dificil de spus dacă Hemingway și-a propus, la un moment dat, să istorisească ceva despre toate câte le-a auzit sau prin câte a trecut, dar dacă da, acest volum de povestiri desprinse din realitate este unul dintre cele mai reprezentative.
„Și nu era neapărat vorba că ar fi mințit, cât că nu avea ce adevăr să spună. Își trăise viața și totul se terminase, și atunci o luase de la capăt cu alți oameni și cu mai mulți bani, luând ce-i mai bun din locurile pe care le știa și din altele noi.” (Ernest Hemingway, Zăpezile de pe Kilimanjaro, p.64)
Magda Lungu, 21 octombrie 2018
Ernest Hemingway – Zăpezile de pe Kilimajaro și alte povestiri
Editura Polirom, 2014, 520 pagini
Traducere din limba engleză de Ionuț Chiva
| Serie de autor ⊰ «Ernest HEMINGWAY» |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu