⧫ Adio, arme
Roman de dragoste și despre război, Adio, arme (1929) este povestea locotenentului american Frederic Henry care, îndrăgostit de englezoaica Catherine Barkley, dezertează din armată și fuge peste graniță, împreună cu iubita însărcinată, traversând un lac într-o barcă pescărească, noaptea, pe o furtună îngrozitoare.
Înrolat voluntar în Armata a II-a italiană, în cadrul serviciului de ambulanțe, locotenentul american Frederic Henry este încartiruit în Gorizia, un oraș aflat la mai puțin de doi kilometri de Isonzo, zona muntoasă în care se dădeau luptele, iar aici o cunoaște pe miss Barkely, o infirmieră blondă, înaltă, cu ochii cenușii, sanitar voluntar în armata britanică. Rănit grav la piciorul drept în timpul unui bombardament, locotenentul american este trimis de pe front la un spital american din Milano, unde este operat de medici, apoi îngrijit și iubit chiar de către miss Barkley, infirmiera englezoaică repartizată și ea la același spital abia dat în folosință. Tineri și la fel de îndrăgostiți, americanul și englezoaica trăiesc o poveste scurtă, dar intensă poveste de dragoste, înainte ca Frederic Henry să fie aproape vindecat și retrimis pe front de miss Van Campen, cerberul de infirmieră șefă, care nu l-a putut suporta pe locotenent din prima clipă în care l-a văzut.
Despărțit brutal de femeia iubită, rămasă în Milano singură și însărcinată în câteva luni, americanul începe să se întrebe de ce s-a înrolat voluntar și caută el într-un război al altora. Deja dezamăgit de cruda realitate, de rănile îngrozitoare ale soldaților și de atâta moarte, locotenentul nimerește într-o ambuscadă în care aproape că-și pierde viața, dar din care scapă cu fuga, convins că pentru el, americanul Frederic Henry, războiul s-a terminat. Singur într-o țară străină, dezertor și amenințat că, dacă va fi prins, va fi judecat de Curtea Marțială, americanul o caută pe Catherine Barkeley și o convinge să fugă împreună peste graniță. Noaptea, într-o barcă împrumutată, cei doi tineri traversează un lac pe o furtună îngrozitoare și ajung teferi la Brissago, un orășel elvețian care îi primește ca pe doi turiști, un american și o englezoaică, alungați de război din țările lor, dar suficient de bogați încât să-și permită o vacanță prelungită, dedicată sporturilor de iarnă.
În următoarele șase luni, departe de război și de toate, într-o cabană din Montreaux-ul elvețian de la poalele munților, Frederic și Catherine trăiesc o frumoasă poveste de dragoste și își fac o mulțime de planuri de viitor, toate spulberate în cele câteva ore infinit de lungi, în care Catherine s-a chinuit să aducă pe lume un copilaș de cinci kilograme, care n-a supraviețuit celor nouă luni de sarcină. Iar după ce a pierdut copilu, Frederic îți va pierde și iubita. Epuizată de nașterea dificilă și cu complicații după operație, Catherine se luptă din răsputeri să rămână în viață, dar alunecă, încet, încet, în lumea de dincolo. Singur și departe de casă, locotenentul american Frederic Henry părăsește spitalul tragediei ca un om resemnat, condamnat pe nedrept să plătească pentru o greșeală de care nu s-a făcut vinovat.
Deși are în centru o poveste de dragoste dramatică, romanul Adio, arme este mult mai mult decât atât. Scenele dezolante ale unui război absurd, situația jalnică a soldaților și cinismul ofițerilor, care contrastează puternic cu idila dintre american și englezoaică, alcătuiesc împreună un tablou realist, plin de lumini și umbre care alternează, transformând o poveste care ar fi putut fi banală într-un roman spectaculos.
”Războiul era departe, foarte departe. Poate că nu mai era război. Aici nu era război. Atunci mi-am dat seama că pentru mine se terminase. Însă n-aveam senzația că se terminase cu adevărat. Mă simțeam ca un băiat care se gîndește la ce s-o întîmpla la școală în ora de la care chiulește.” (Ernest Hemingway, Adio, arme, p.285)
Magda Lungu, 6 octombrie 2018
Ernest Hemingway – Adio, arme
Editura Polirom, 2014, 384 pagini
Traducere din limba engleză de Ionuț Chiva
| Serie de autor ⊰ «Ernest HEMINGWAY» |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu