⧫ A avea și a nu avea
Plin de intrigi amoroase, de afaceri dubioase cu contrabandiști lipsiți de scrupule, de dileme morale greu de rezolvat pentru un bărbat care trăiește de pe o zi pe alta și cu un final tragic, A avea și a nu avea este unul dintre romanele de senzație ale scriitorului american Ernest Hemingway. Ecranizat în 1944, cu Humphrey Bogart și Lauren Becall în rolurile principale, romanul aventurilor extreme ale căpitanului Harry Morgan, pe apă și pe uscat, s-a bucurat de un succes imens, care s-a datorat și faptului că cei doi actori, care au format un cuplu celebru pe platourile de filmare, au rămas împreună și în viața reală, după ce filmările s-au terminat.
Cap de familie, cu o nevastă cicălitoare și trei fete adolescente, care ori de câte ori îl prind pe-acasă, îi cer bani de buzunar, căpitanul Harry Morgan este nevoit să distreze turiști, închiriindu-și vasul cu ziua și uneltele de pescuit cu ora, în funcție de preferințele cliențelor și de suma negociată în schimbul unei aventuri pe mare. Într-una dintre aceste ieșiri în larg, clientul care dormea noaptea la un hotel și se urca pe vas în fiecare dimineață, după trei săptămâni de pescuit zi de zi, a reușit să-i distrugă tot echipamentul de pescuit, estimat de căpitan la aproximativ trei sute de dolari. Pus de Harry Morgan să achite toate zilele în care a închiriat vasul plus daunele, domnul Johnson a încercat să negocieze cu căpitanul după care, neavând un argument solid, care ar fi putut să reducă suma datorată, a dispărut fără urmă din port și fără să plătească.
Păgubit de opt sute douăzeci și cinci de dolari, după trei săptămâni în care n-a mai dat pe-acasă, Harry Morgan este obligat să se încurce cu un chinez spilcuit, îmbogățit prin trecerea ilegală, peste graniță, a compatrioților săraci, dispuși să plătească oricât pentru a ajunge în țara în care totul este posibil. Ajutat de Eddy, un bețivan notoriu, dar un prieten de nădejde, Harry Morgan ajută un grup de doisprezece chinezi nefericiți să urce pe vas, își încasează banii de la domnul Sing, după care îl omoară pe omul de afaceri și scapă de încărcătura umană periculoasă, debarcându-i pe chinezi într-un golf pe care-l știa nepăzit și ușor de traversat chiar și pentru cineva care nu știa să înoate. Mușcat de umăr de domnul Sing și speriat că Eddy Marshall, slobod la gură, ar fi putut să trăncănească despre cele întâmplate, căpitanul a lăsat vara să treacă, sperând că aproape patru luni sunt suficiente pentru a liniști apele.
La mijlocul toamnei, un transport cu băutură de contraband îi aduce niște bani în plus, dar atrage atenția căpitanului Willie Adams de pe vasul „South Florida” și a clientului său urcat la bord, un turnător de la Washinton, care îl denunță autorităților. Acuzat că este contrabandist, Harry Morgan rămâne fără vas și este nevoit să-și fure propia barcă din vamă, pentru a transporta un grup de patru cubanezi extremiști, care jefuiseră o bancă. Măcelul care a avut loc pe vas după îmbarcarea cubanezilor l-a lăsat pe căpitan fără amărâtul de Albert și cu o gaură în abdomen, care i-a scurtat zilele. Văduvă, distrusă că i-a murit bărbatul, cu trei fete de crescut și fără nimic pus deoparte, Marie Morgan nu s-a simțit în stare nici să participe la înmormântarea lui Harry, și nici să se gândească ce ar putea face în viitorul apropiat.
Zărită din întâmplare de scriitorul Richard Gordon, turist în orașul de la marginea mării, Marie devine personaj de roman și subiect de scandal între prozator și veșnic nemulțumita sa soție. Sătulă până peste cap de nesfârșitele preumblări prin țări străine și acrită de refuzul politicos al romancierului de a avea urmași, doamna Gordon își părăsește căminul și bărbatul, scăldată într-o altfel de nefericire decât cea care a căzut peste Marie Morgan când a aflat că a fost omorât căpitanul. Pe lângă destinele tragice ale celor două familii, un întreg capitol al acestui roman al nefericirilor omenești este dedicat turiștilor aflați la bordurile celorlate iahturile ancorate la debarcader și vine să completeze lista nesfârșită de frustrări și probleme ale unor oameni care, la o primă vedere, par a fi veseli și împliniți.
„M-a lăsat în fața casei și nici n-am apucat să deschid bine ușa, că nevastă-mea m-a și luat în focuri că am stat iar să beau și am întârziat la masă. Am întrebat-o ce-aș putea să beau, dacă n-am bani, și atunci ea mi-a zis că probabil beau pe datorie.” (Ernest Hemingway, A avea și a nu avea, p.94)
Magda Lungu, 3 decembrie 2021
Ernest Hemingway – A avea și a nu avea
Editura Polirom, 2019, 240 pagini
Traducere din limba engleză de Ionuț Chiva
| Serie de autor ⊰ «Ernest HEMINGWAY» |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu