⧫ Insulele lui Thomas Hudson
Atras irezistibil de mare și retras, după cel de-al doilea divorț, pe o insulă cu puțini locuitori, Thomas Hudson, un pictor talentat în tinerețe, care a ajuns vânător de naziști în cea de-a doua parte a vieții, încearcă să descopere de ce nu poate păstra nimic din tot ce și-a dorit sau a iubit cu adevărat.
Clădită solid, pe o fundație compusă din muncă, din traiul în preajma Gulfstreamului și din insula de corali, viața pictorului Thomas Hudson era împărțită între lecturi, picturi, tabieturi și obiceiuri menite să țină la distanță o singurătate care, dacă ar fi trecut dincolo de barierele impuse, l-ar fi copleșit. În preajma venirii pe insulă a celor trei copii din cele două căsătorii eșuate, Thomas Hudson a devenit și mai conștient de singurătatea în care s-a retras, oficial pentru a picta, iar neoficial, pentru a se vindeca de amintirle iubirilor pierdute, care îl răscoleau ori de câte ori își acorda o clipă de răgaz.
Căsătorit de tânăr cu mama lui Tom, Hudson a locuit o vreme în Paris și a fost atât de sărac, încât se ducea la piață la primele ore ale dimineții pentru a cumpăra zarzavat din cel mai bun la prețul cel mai mic, în timp ce după-amiezile și le petrecea prin cafenele, invitat de bunul său prieten, romancierul Roger Davis, care cunoștea toți pictorii renumiți și scriitorii ajunși deja celebri. Modest, talentat și foarte muncitor, Thomas Hudson a scăpat de sărăcie în câțiva ani și chiar dacă a mai rămas lefter de câteva ori, după nașterea celorlalți doi băieți, David și Andrew, nu a mai ajuns niciodată sărac lipit.
Lipsit de bucuria unei familii adevărate, după care a tânjit toată tinerețea, Thomas Hudson a înlocuit căldura unui cămin cu două arte, pictura și literatura, cele două mari pasiuni descoperite în copilărie și pe care a încercat, fără să reușească, să le transmită și celor trei băieți ai săi. Fiul cel mai mare, Tommy, deși o fire veselă și deschisă, nu s-a născut cu răbdarea necesară studierii unei arte frumoase. Mijlociul, David, era sănătos, nostim și înfocat în disputele verbale, dar n-avea nici un gram de ambiție, în timp ce ezinul, Andrew, avea în el o latură întunecată, pe care, cu excepția tatălui său, nimeni n-o putea înțelege.
Peste măsură de încântat de vizita celor trei băieți, după o vacanță scurtă, dar de vis, în care au pescuit împreună în larg, s-au odihnit pe săturate și au povestit cu o plăcere nebună despre oameni și locuri dragi, apoape uitate, Thomas Hudson și-a luat rămas bun de la copii, fără a bănui că pe cei doi mai mici nu-i va mai revedea niciodată. Plecați teferi de pe insula coralilor și ajunși cu bine pe continent, David și Andrew se vor urca în mașina mamei lor, dar un accident stupid le va zădărnici drumul către casă. Distrus de moartea femeii și a celor doi copii, Thomas Hudson se consolează cât de cât cu gândul că nu este chiar singur pe lume atâta timp cât îl mai are pe Tommy.
Din nefericire, războiul stârnit de bombele aruncate în Japonia și răzbunarea japonezilor, care au distrus flota americană de la Pearl Harbor, îi va lua viața tânărului pilot Tom Hudson, doborât de o patrulî navală antiaeriană într-un zbor de rutină în apropiere de Abbeville. Pedepsit crunt de destin pentru a doua oară, Thomas Hudson se întreabă, pe bună dreptate, cu ce a greșit de i s-au dat două iubite și trei copii fără să ceară, apoi i s-au luat toate, fără să fi fost întrebat sau măcar avertizat că va traversa iadul de pe pământ. Înrăit și cu mintea vraiște după cele întâmplate, Thomas Hudson renunță la pictură iar în cea de-a doua parte a vieții ajunge vânător de naziști.
Căpitan de vas, zi și noapte pe mare, în plin război și singur pe lume, Thomas Hudson participă împreună cu echipajul la vânătoarea de soldați germani deși, nu de puține ori, are sentimentul că întreaga sa viață nu este decât un coșmar care se tot repetă și din care evadează din ce n ce mai rar, doar în diminețile în care se mai poate trezi. Din ce în ce mai bătrân de la an la an și mai secătuit de puteri, fostul pictor cândva plin de talent și de viață se complace într-un rol secundar, pe care îl joacă absent, în virtutea inerției. Rănit într-un schimb încrucișat de focuri, Thomas Hudson percepe moartea ca pe o eliberare dintr-o viață nedreaptă, cu care s-a luptat din răsputeri, dar care l-a învins, luându-i tot ce i-a fost mai drag pe lume.
„Când un bărbat locuiește singur, dobândește niște obiceiuri foarte stricte, care în timp ajung să-i facă plăcere. Dar avea o senzație plăcută când își vedea încălcate unele dintre aceste obiceiuri. Știa că de ele avea să se bucure destulă vreme după ce-i vor fi plecaț băieții.” (Ernest Hemingway, Insulele lui Thomas Hudson, p.56)
Magda Lungu, 19 octombrie 2018
Ernest Hemingway – Insulele lui Thomas Hudson
Editura Polirom, 2016, 480 pagini
Traducere din limba engleză de Ona Frantz
| Serie de autor ⊰ «Ernest HEMINGWAY» |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu