⧫ Grădina raiului
Bestseller internațional chiar de la apariție, romanul Grădina raiului este povestea scriitorului american David și a încântătoarei sale soții, Catherine. Căsătoriți de câteva luni și plecați în concediu în paradisul albastru al Rivierei Franceze din sud-estul Franței, cei doi tineri experimentează fel de fel de jocuri erotice puse la cale de Catherine, dar care devin periculoase în momentul apariției unei alte femei, Marita. Invitată de nebunatica soție a scriitorului să se alăture cuplului, la fel de tânără, dar mult mai distinsă și mai matură decât superba Catherine, Marita îl cucerește pe american cu eleganța și rafinamentul comportamentului său. Îndrăgostit nebunește de Catherine, dar conștient că Marita este femeia de care are nevoie și pe care se poate baza, David este pus în situația de a alege doar una dintre cele două femei.
Căsătoriți de trei săptămâni, Catherine și David Bourne au plecat din Paris spre Avignon cu trenul, s-au cazat la un hotel și s-au gândit să meargă pe biciclete până la Pont du Gard. Însă acolo bătea Mistralul, așa că au mers la Nîmes, apoi mai departe, până la Aigues Mortes și de colo și mai departe, până la Grau de Roi, unde au și rămas. Suficient de bogată încât să nu fie nevoită să-și ia o slujbă pentru a se putea întreține, Catherine s-a căsătorit cu David din dragoste și l-a lăsat să înțeleagă că banii ei sunt și ai lui, indiferent de ce investiție și-ar fi dorit să facă, iar David nu-și dorea decât un singur lucru. Tânăr scriitor în plină ascensiune, cu un roman publicat în două tiraje și cronici elogioase, David Bourne nu-și dorea decât să scrie, avea în minte un al doilea roman și un volum de povestiri, iar luna de miere cu tânăra sa soție, care începuse ca o distracție nevinovată, continuase ca o obligație și se tot prelungea, săptămână după săptămână, fără a da vreun semn că urmează să se sfârșească, începuse să-l cam stingherească.
Fără nicio ocupație serioasă, odihnită, disponibilă, veselă, inteligentă și pusă pe șotii, tânăra soție de douăzeci și unu de ani întruchipa idealul feminin pe care și l-ar fi dorit în pat sau prin preajmă, orice bărbat în afară de David. Desigur că o iubea mult și chiar își dorea să o facă fericită numai că, scriitor fiind și înclinat să analizeze orice comportament uman, exagerat sau normal, David remarcase la Catherine o curiozitate periculoasă și o dorință irezistibilă de a-i dicta, sau a-i sugera, ce are de făcut. După prima lună petrecută într-un hotel din Nîmes, în care Catherine s-a bronzat pe săturate și s-a distrat fără niciun fel de excese, în următoarea lună, la Grau de Roi, i-a propus soțului să schimbe între ei rolurile, doar așa, de amorul artei, iar la Hendaye, după teri luni și jumătate de la căsătorie, pur și simplu l-a șocat cu o tunsoare băiețească foarte scurtă și cu niște propuneri de jocuri erotice extravagante de care n-ar fi crezut-o în stare.
Amuzat și curios, la început, de ce îi trece nebunaticei Catherine prin cap, David începe să devină atent la preferințele soției atunci când colonelul John Boyle, o cunoștință întâlnită din întâmplare la barul hotelului, este invitat voalat de nevastă-sa să li se alăture pentru o petrecere în trei. Experimentat și om de lume, colonelul Boyle își avertizează tânărul prieten, tot voalat, că ceva în cuplul nou format nu este exact așa cum ar fi trebuit să fie, David înțelege perfect încotro bate, dar, nesimțindu-se în stare să facă ordine în viața sa de cuplu, se scaldă într-o obișnuință pâcloasă, impusă de Catherine conform propriilor așteptări și dorințe. Lucrurile iau razna atunci când apare o altă femeie, Marita, pe care Catherine o convinge să se alăture jocurilor erotice ale cuplului, formând împreună cu ea și David, un triunghi amoros. Necăsătorită, tânără, bogată și dispusă să participe la distracțiile private ale celor doi soți Bourne, Marita îl cucerește pe scriitor cu discreția, sensibilitatea și rafinamentul ei autentic, împingând-o pe Catherine la fapte răutăcioase și necugetate.
Pe lângă certurile din ce în ce mai frecvente între soți, a-i arde unui scriitor manuscrisul cu prozele despre copilăria sa și tinerețea tatălui său este echivalentul unei declarații de război. Stupefiat de răutatea soției, dar consolat de Marita, David înțelege că se apropie cu pași repezi de sfârșitul căsătoriei. Tot ce va urma între cei doi soți după arderea manuscrisului, scuzele de rigoare, surprize plăcute sau promisiuni încântătoare, nu vor reuși să-l înduplece pe David să o ierte pe Catherine pentru o asemenea calamitate. Deși reușește să rescrie o parte dintre proze, ba chiar mai bine decât au fost scrise inițial, odată ce înțelege că pasiunea dintre el și Catherine s-a stins, David o alege în locul primei sale soții pe Marita, o femeie matură și înțeleaptă, care nu i-ar fi cerut niciodată să renunțe la ceea ce îi place.
„Era detașat complet de orice, în afară de povestirea pe care o scria și în care trăia pe măsură ce o construia. Înfrunta, una după cealaltă, toate părțile dificile care îl îngroziseră până atunci și, pe măsură ce le schița, personajele, locurile, zilele și nopțile, vremea, toate erau acolo.” (Ernest Hemingway, Grădina raiului, p.124)
Magda Lungu, 14 octombrie 2018
Ernest Hemingway – Grădina raiului
Editura Polirom, 2014, 240 pagini
Traducere din limba engleză de Ionuț Chiva
| Serie de autor ⊰ «Ernest HEMINGWAY» |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu