⧫ Dealurile verzi ale Africii
Experiment literar și proză autobiografică, Dealurile verzi ale Africii este unul dintre romanele de referință ale scriitorului american Ernest Hemingway. Plecat pentru o lună în Africa, împreună cu soția sa, Pauline Marie Pheiffer, la vânătoare de antilope kudu, Hemingway a trăit o experiență inedită și a descris peisajele, oamenii și animalele sălbatice întâlnite pe continent, în acest volum, care depășește așteptările ficțiunii.
Plecat la vânătoare în tovărășia ghidului african, după zece zile în care a căutat zadarnic masculi mari de kudu, Hemingway s-a întors dezamăgit în tabăra umbrită, în care îl aștepta răbdătoare, soția. După spusele băștinașilor, peste numai trei zile urma să înceapă sezonul ploios și cei doi soți trebuiau să părăsească tabăra și să plece spre Handeni. Stabiliseră deja că ultima zi în care ar fi putut pleca fără probleme era 17 februarie. După o noapte scurtă și fierbinte, în care a stat la taclale în loc să doarmă, a doua zi dimineață, în timp ce mergea cu mașina spre blocul de sare aflat la vreo patruzeci și cinci de kilometric distanță de tabără, scriitorul a avut senzația că a trecut un an, și nu doar zece zile, de când a pornit la vânătoare prin Africa.
Pregătiți sufletește pentru dramă, eroism și urmăriri periculoase, cei doi americani, Hemingway și Pauline, au fost întâmpinați în Africa de grupuri de oamni care nu aveau nimic pe ei în afară de o bucată de pânză jegoasă înnodată pe umăr, care cărau arcuri și tolbe cu săgeți, și de așa-zișii ghizi, tot băștinași, dar care cunoșteau armele albilor și locurile în care se adunau animalele sălbatice. Hamali, vânători, urmăritori și jupuitori, ghizii africani vorbeau în limba lor și totuși reușeau să se înțeleagă cu americanii prin limbajul universal al semnelor sau prin strigăte însoțite de gesturi repetitive. Curioși și prietenoși, când nu erau ghizi sau hamali pentru străini, băștinașii Africii trăiau liniștiți în triburile lor, în care bărbații se ocupau cu vânătoarea și pescuitul iar femeile cu pregătirea hranei și creșterea copiilor.
La fel de netulburate de ultimele descoperiri ale tehnologiei, asemenea locuitorilor ei, peisajele sălbatice ale Africii, descrise de Hemingway ca un critic de artă extaziat în fața unor exponate de muzeu, îți taie răsuflarea. De la câmpiile aride, acoperite cu smocuri de ierburi galbene, pârjolite de soare, și până la dealurile verzi, pe care au prins rădăcini copaci bătrâni și masivi, uluitoarea Africă se descoperă în fața privitorului ca un pământ înfășurat în culori, ca în voaluri de cadână. În deplină armonie cu locrile în care s-au născut, câmpiile arse și galbene sunt ale băștinașilor mărunței și posomorâți, în timp ce pe dealurile verzi trăiesc africani negri, înalți, bine făcuți și de o veselie extremă și contagioasă, și femei cu părul lung și mătăsos, suple și sumar îmbrăcate, dar mult mai scumpe la vedere decât bărbații triburilor lor.
Vănător pasionat, euforic în primele zile petrecute în incredibila Africă, Hemingway trăiește din plin seara în care a doborât primul leu, apoi prima antilopă redunca și primul rinocer, după care, prea sigur pe el, ca un șofer amator la capătul primului drum lung parcurs fără incidente, face greșeală după greșeală, stârnind amuzamentul ghizilor și irosind șanse cu care nu se va întâlni. Înnebunit după câteva ratări de care nu s-ar fi crezut în stare, scriitorul se întoarce în timp și rememorează începurile carierei sale, acei ani în care și faima, și banii, aparțineau unui vis aproape imposibil de atins. Greu și frustrant, ca orice început, debutul lui Hemingway în literatură a stârnit discuții controversate care, deși l-au întristat foarte tare pe tânărul sensibil și talentat, nu l-au putut opri din drum.
Și iată că, după un număr de ani în care a muncit fără a privi peste umăr, în spate, transformat dintr-un necunoscut într-un jurnalist celebru și un scriitor bogat, Hemingway ajunge în Africa și este atât de răscolit de simplitatea oamenilor și de natura neîmblânzită, în care până și vânătoarea a fost limitată la un anumit număr de exemplare ucise pentru plăcere, încât ajunge să se întrebe ce anume contează, cu adevărat, într-o irepetabilă viață de om. Desigur că romanul poate fi parcurs ca un jurnal inedit al unei aventuri vânătorești în Africa, ca o autobiografie a unui scriitor celebru sau din ambele perspective. Indiferent de abordare, lectura lui va fi, cu siguranță, o experiență remarcabilă, de neuitat.
„Dacă îl exploatezi, pământul obosește. Orice loc este epuizat rapid, dacă omul nu-i dă înapoi toate reziduurile lui și ale animalelor care mișună pe el. Când nu mai folosește animale la muncă, ci mașini, omul este în scurt timp învins de pământ.” (Ernest Hemingway, Dealurile verzi ale Africii, p.273)
Magda Lungu, 12 octombrie 2018
Ernest Hemingway – Dealurile verzi ale Africii
Editura Polirom, 2016, 288 pagini
Traducere din limba engleză de Ionuț Chiva
| Serie de autor ⊰ «Ernest HEMINGWAY» |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu