⧫ Darul lui Humboldt
Publicat în 1975 și premiat în anul imediat următor cu un «Pulitzer», Darul lui Humboldt este romanul celor doi scriitori, Von Humbold Fleisher și Charles Citrine, maestrul și discipolul, care au foarte multe lucruri în comun, printre care și o vremelnică celebritate. Citrine, cel care povestește, fascinat în tinerețe de talentul excentricului Von Humbold Fleisher se împrietenește cu poetul și începe să descopere în spatele carismei un personaj distrus de insomnii datorate unei nevroze crunte. La rândul său, Humboldt îl apreciază pe Citrine, ba chiar îl ajută în primii ani, apoi se dezice de tânărul său prieten, pe care îl păgubește de o importantă sumă de bani și îl împroașcă cu noroi prin ziare, urmând ca, de dincolo de moarte, să îi lase moștenire un dar care îl va salva pe Charles de la faliment.
Eșuat în partea a doua a vieții, Von Humbold Fleisher s-a născut cu un talent ieșit din comun. Progenitură a unor imigranți nevrotici, un cuplu format dintr-un bărbat extravagant și o femeie smeadă, Von Humboldt Fleisher a publicat prima sa carte de balade la douăzeci și doi de ani. Pure, platonice și impecabile, baladele au fost lăudate cu multă căldură de TS Eliot și Yvor Winters, o confirmare care l-a determinat pe Charles Citrine să împrumute un pumn de dolari pentru drum și să plece la New York pentru a-l întâlni pe poetul devenit celubru peste noapte. Deloc intimidat de imensul succes, Humboldt l-a primit nonșalant pe Citrine și l-a inițiat în tainele literaturii americane și ale criticii literare universale.
Tânăr aspirant la propriul său succes în literatură și, în același timp, uimit de cunoștințele cărturarului Humboldt, copilandrul Charles Citrine s-a simțit onorat să-i fie discipol poetului, iar prietenia celor doi oameni de litere a crescut în ani, în ciuda faptului că Humboldt, bolnav de nervi și copleșit de prea multe responsabilități, s-a retras la țară, într-o vilișoară din New Jersey, împreună cu tânăra sa soție Kathleen, cu care s-a căsătorit la un deceniu de la publicarea baladelor. Liniștit în provincie, dar retras prea de timpuriu din viața publică, Humboldt a început să fie uitat în timp ce Charles Citrine s-a impus ca autorul piesei de teatru Von Trenck. Invidios pe succesul fostului discipol, Humboldt a mers până acolo încât a organizat un pichet de protest ăn fața teatrului Belasco.
Îmbogățit cu ajutorul fratelui mai mare, Julius, un magician al banului, care a făcut de două ori avere și a falimentat o singură data și care îi cerea periodic sume mari de bani, pe care i le returna dublate sau triplate, și însurat cu Denise Vonghel, o femeie superbă și inteligentă, pe care a pierdut-o într-un accident de avion, Charles Citine a fost prea ocupat cu propria sa viață pentru a-și mai face griji și din cauza mitocăniilor lui Humbold, dar care s-a eenervat la culme atunci când a aflat că fostul său maestru a încasat un cec în alb, pe numele său, care aproape la ruinat. Văduv și celebru, apoi căsătorit a doua oară cu Denise, o femeie de care a divorțat imediat după nașterea celor două fetițe și care l-a hărțuit cu procese până când l-a lăsat lefter, Citrine a avut și el parte de suficiente necazuri încât să-l evite pe Humboldt. Ca un făcut, în după-amiaza de dinaintea morții genialului poet, deși l-a zărit pentru o clipă pe Humboldt, murdar și flămând, Citrine și-a văzut mai departe de drum fără să se oprească, un gest pe care îl va regreta tot restul vieții.
Moștenitor al unui scenariu scris împreună cu Humboldt, în tinerețe, mai mult în joacă decât în serios, Charles Citrine dă lovitura cu un film care se bucură de un succes imens la public și care îi aduce peste noapte și faimă, și bani. Recunoscător poetului și prietenului Fleisher pentru flerul său, Citrine își reamintește de urcușurile și coborâșurile vieții sale, în parte parte dictate de toanele genialului Humboldt, de amenințările gangsterului Rinaldo Cantable și de promisiunile aventurierului Pierre Thaxter, un jurnalist pus pe căpătuială. La fel de abrupte, dar fundamental diferite, destinele celor doi oameni de litere, visătorul Von Humbold Fleisher și pragmaticul Charles Citrine, unul strivit din cauza lipsurilor materiale și a bolii, iar celălalt salvat printr-un miracol, sunt reprezentative pentru generațiile de intelectuali peocupați de lupta omului împotriva dezumanizării.
„Unii oameni își îmbrățișează talentele cu gratitudine. Alții n-au ce face cu ele și nu se gîndesc decît cum să-și înfrîngă metehnele. Numai cusururile cu care au fost dotați îi interesează și constituie o provocare pentru ei. Astfel, cei care urăsc oamenii nu fac decît să-i caute. Mizantropii practică adeseori psihiatria. Timizii devin actori. Hoții înnăscuți caută posturi de încredere. Timorații fac acte de temeritate.” (Saul Bellow, Darul lui Humboldt, p.373)
Magda Lungu, 2 septembrie 2018
Saul Bellow – Darul lui Humboldt
Editura Polirom, 2003, 662 pagini
Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian
| Serie de autor ⊰ «Saul BELLLOW» |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu