⧫ Mic dejun la Tiffany
După cinsprezece ani în care nu a știut nimic despre fata pe care a cunoscut-o pe când locuia într-un apartament mic din zona străzilor 70, în New York, un scriitor american a fost sunat de patronul unui bar de pe Lexington Avenue și invitat să-și spună părerea despre trei fotografii în care apărea o statuetă primitivă, din lemn, ce reprezenta un cap de fată care semăna leit cu Holly Golightly. Intrigat de ciudățenia lunguiață și amuzat de aerul încurcat al patronului care ar fi făcut orice să dea de urma tinerei de care încă mai era îndrăgostit, scriitorul își amintește cu nostalgie de perioada în care el și Holly au fost prieteni apropiați.
Scriitor la început de carieră, mutat de vreo săptămână în clădirea de piatră din Upper East Side, New York, tânărul a băgat de seamă că pe cutia poștală a apartamentului doi, o carte de vizită cam bizară informa, cu litere de tipar elegante, că locatara acelui spațiu este domnișoara Holly Golightly, de profesie Călătoare. Curios să afle cine este domnișoara călătoare, în prima noapte în care a fost trezit din somn de urletele vecinului de la ultimul etaj, scriitorul a ieșit pe palier, s-a aplecat peste balustradă și a văzut o fată tunas scurt, băiețește, cu un păr vopsit în toate culorile și un chip care, deși trecuse de vârsta copilăriei nu devenise încă femeie. Subțire și elegantă, îmbrăcată într-o rochie neagră și cu un colier de perle la gât, Holly Golightly sunase la interfon la apartamenul domnului Yunioshi pentru că își rătăcise cheia și cu toate protestele vecinului intrase în clădire, însoțită de un bărbat scund și pomădat, care o pipăia pe șold cu o mână plinuță, pornită în explorare.
Din curios cum a fost înaintea nopții de pomină cu cheia, scriitorul devine enervat după ce Holly, uitâmdu-și noapte de noapte cheia, începe să sune la ușa lui, la ore mici, fără să-i pese că îl trezea din somn pentru a apăsa pe butonul care deschidea ușa de la intrare în clădire. Elegantă, întotdeauna bine îmbrăcată dar neostentativ, Holly Golightly a început să-i atragă atenția scriitorului după ce tânărul a văzut-o prin oraș, în alte locuri sau alte cartiere, tot timpul însoțită de unul sau mai mulți bărbați. Surprinzător, pe cât de dezinvoltă era în societate, acasă, în micuțul ei apartament pe care îl împărțea cu o pisică, Holly ducea o viață retrasă, aproape austeră. Deloc interesată de existența scriitorului pe care l-a deranjat ostentativ o vară întreagă, Holly va da buzna în apartamentul vecinului, pe fereastră, cerându-i găzduire pentru câteva ore, timp în care bărbatul invitat la ea în apartament se va plictisi de unul singur singur și va adormi sau va pleca.
Singuri amândoi și având multe de povestit, după prima seară petrecută împreună, cei doi tineri devin prieteni apropiați și încep să se confeseze unul altuia, cu încredere și sinceritate. Cerută în căsătorie de un medic veterinar texan, la doar paisprezece ani, pe când se numea Lulamae Barnes și trăia din mila altora, Holly a fugit de acasă după ce s-a mai întremat, a învățat să cânte la chitară și a descoperit, din reviste, că viața poate fi chiar bună dacă ai bani de cheltuială și timp de oferit. Isteață și nostimă, în cinci ani Holly Lulamae Golightly a învățat să profite de pe urma dorințelor bărbaților și a ajuns damă de companie, amestecată într-o afacere cu stupefiante și frecventând lumea bună a New York-ului. Plăcut impresionată de discreția și inteligența scriitorului, Holly chiar cochetează la un moment dat cu ideea de a renunța la viața ei incomodă și îi oferă tânărului câteva zile de vis, în care cei doi cutreieră orașul de la răsărit la apus.
Din ce în ce mai încântat de superba Holly, scriitorul încearcă să facă planuri de viitor, dar un scandal mediatic va pune capăt unei prietenii adevărate, care ar fi putut ajunge mai departe. Arestată pentru trafic de droguri și eliberată pe cauțiune, Holly fuge din America nu înainte de a avea un moment de ezitare în care trecutul și viitorul au echilibrat, pentru scurt timp, balanța. În drum spre aeroport, pe o ploaie torențială, după ce lasă pisica pe o stradă de la periferia orașului, Holly Golightly se întoarce să o caute, disperată că a pierdut singura ființă care i-a aparținut în întregime și de care s-a descotorosit fără să clipească. Fără pisic, fără o casă și fără o viață, liberă așa cum și-a dorit întotdeauna și visând să ajungă atât de bogată încât să-și poată permite măcar un mic dejun la Tiffany, Holly dispare din New York, dar îi va trimite din când în când cărți poștale fostului prieten, uitând să menționeze o adresă la care ar fi putut primi un răspuns.
„Deodată, în timp ce mă uitam la culorile amestecate din părul lui Holly scânteind în lumina roșie-aurie a frunzelor, am iubit-o destul încât să uit de mine, de disperarea și de autocompătimirea mea, și să fiu fericit că avea să se întâmple ceva care pentru ea era prilej de fericire.” (Truman Capote, Mic dejun la Tiffany, p.147)
Magda Lungu, 4 august 2018
Truman Capote – „Mic dejun la Tiffany”
Editura Polirom, 2012, 192 pagini
Traducere din limba engleză de Constantin Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu