⧫ Ferma animalelor
Cu trei zile înainte de închide ochii pentru totdeauna, Seniorul cel bătrân, vierul premiat din rasa Alb Mijlociu, a adunat în hambar toate animalele domestice de la ferma Conacul și le-a povestit un vis ciudat, pe care l-a avut cu o noapte în urmă. Se făcea, în vis, că Omul dispăruse de pe fața pământului, iar animalele, egale între ele, libere și fericite, trăiau și munceau într-o deplină armonie. Trezit din somn de uluitorul vis, Seniorul a ținut neapărat să le spună animalelor că Omul este singurul lor dușman și că ar trebui îndepărtat pentru ca visul să se transforme în realitate. Entuziasmate de discursul din hambar al Seniorului, trei luni mai târziu, animalele, organizate de doi vieri tineri, Napoleon și Bulgăre de Nea, îl vor alunga pe proprietar, cu tot cu oamenii lui, și vor lua în stăpânire ferma schimbându-i numele vechi, Conacul, cu un nume nou și cu rezonanță: Ferma Animalelor.
Eliberate de oameni și cam speriate de o libertate la care nici n-au visat, animalele au acceptat cu bucurie cele șapte legi stabilite de cei doi porci conducători, Napoleon și Bulgăre de Nea, scrise cu litere mari, albe, pe peretele dat cu catran, să poată fi citite de la treizeci de pași și învățate pe de rost. Încântate de noua ordine și încrezătoare în cei doi aleși, animalele au început să muncească din ce în ce mai mult și mai spornic, de dragul hranei îndestulătoare pe care reușeau să o producă. În primul anul de libertate, deși părea că totul merge ca pe toate, Napoleon și Bulgăre de Nea au început să se certe din ce în ce mai des și să atragă de partea lor animalele care nu mai știau ce să creadă. Amândoi buni de gură și foarte convingători, cei doi porci au reușit peste iarnă să împartă ferma în două grupuri care simpatizau cu unul sau cu celălalt.
După o serie de întâmplări tragice, Napoleon îl înlătură pe Bulgăre de Nea, preia comanda fermei, modifică cele șapte porunci inițiale după bunul lui plac și terorizează animalele cu ajutorul a nouă matahale de câini, răi ca lupii, crescuți de el în taină și dresați să atage și să ucidă. Grandoman și tiranic, Napoleon va asupri animalele de la fermă, va face schimb de produse cu fermele învecinate și, din ce în ce mai convins că el este alesul, se va ridica în două picioare și se va comporta întocmai fermierului Jones, cel pe care cândva, îl alungase din propria lui casă. Finalul apoteotic, petrecerea zgomotoasă a porcilor înfrățiți cu oamenii, atât de asemănători în gesturi și comportament încât nu mai era cu putință să-și dai seama care erau unii și care, ceilalți , este morala unei fabule denunță ipocrizia delirantă a tiraniilor care speculează naivitatea celor din jurul lor și își folosesc inteligența pentru a manipula masele în propriul lor beneficiu.
Acordând o atenție deosebită limbajului și nuanțelor, George Orwell accentuează capacitatea incredibilă a cuvintelor care, folosite ca amenințare sau ca instrument de control, sunt mult mai eficiente, pe termen lung, decât violența fizică. A-l face pe cel din fața ta să se îndoiască de ce a văzut sau a auzit, induce nesiguranță și, în consecință, o frică permanentă. Acest dublu-limbaj îl regăsim și în distopia politică 1984, un roman terifiant și mult mai acid decât fabula Ferma animalelor. Publicată în Anglia, în 1945, Ferma animalelor a fost mai întâi interzisă, apoi inclusă în lista Marilor Cărți ale Occidentului, publicată de revista săptămânală americană TIME (magazine).
„Toate animalele sunt egale, dar unele animale sînt mai egale decît altele.” (George Orwell, Ferma animalelor, p.189)
Magda Lungu, 27 aprilie 2018
George Orwell – „Ferma animalelor”
Editura Polirom, 2018, 206 pagini
Traducere din limba engleză de Ona Frantz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu