⧫ Balzac și Micuța Croitoreasă chineză
În China anilor 1970, după Revoluția Culturală, doi adolescenți de 14 și 15 ani, băieți de la oraș, sunt trimiși la reeducare pe Muntele Fenixului Ceresc, vinovați de a se fi născut în familii a căror membri fuseseră trecuți pe lista dușmanilor poporului. Fii de medici, Luo și prietenul său mai mic vor fi obligați să muncească în condiții neomenoase, chinuiți de dorul de casă și de prieteni, dar alinați de romanele clasicilor literaturii universale, citite pe furiș după descoperirea unui geamantan umplut cu cărți interzise. Curioși și încântați de neprețuita comoară, cei doi băieți vor împărți fericirea lecturii cu fata croitorului, o micuță isteață și hotărâtă să schimbe un trecut ignorant și modest cu o viață matură și mai apropiată de cea a personajelor fabuloase descoperite în cărțile din geamantanul magic.
Cimitirul morților îngropați de vii
Revoluția Culturală a perioadei maoiste a fost lansată de Mao Zedong pe 16 mai 1965 și s-a terminat în 1969, cu doi ani înaintea întâmplărilor acestui roman, povestite cu talent de narator de prietenul lui Luo. Din cauza programului Cele patru lucruri, Revoluția Culturală maoistă a distrus monumente istorice și opere de artă valoroase aparținând unei culturi chinezești vechi de 5 milenii, iar cărțile au fost arse în piețe publice fiind considerate instigatoare. În paralel cu Revoluția Culturală, intelectualii Chinei nesimpatizanți ai regimului politic, transformați peste noapte în dușmani ai poporului, au fost demiși din funcții sau arestați, iar copiii lor, băieți și fete, elevi sau studenți, au fost obligați să treacă printr-un proces de reeducare. Fără nicio legătură cu educația, procesul de reeducare al adolescenților și tinerilor, copii de intelectuali, a însemnat, de fapt, trimiterea lor în sate izolate din munți și obligați să muncească până la extenuare, în condiții umilitoare.
Luo și prietenul lui din copilărie, cele două personaje ale acestui roman parțial autobiografic, au ajuns în orezăria din munți convinși că nu vor mai scăpa cu viață din sătucul groazei, dar sperând că, într-o zi, se va întâmpla un miracol. Și iată că, după o lună de cărat în cârcă niște ciubere-raniță cu excremente umane și animale amestecate cu apă, cei doi adolescenți au avut parte de două întâmplări fericite. Mai întâi au cunoscut-o pe fata croitorului, o apariție princiară în sătucul de semianalfabeți, orfană de mamă, pasionată de filme și cărți și păzită strașnic de singurul croitor al ținutului, un cunoscător al tuturor categoriilor sociale care n-a văzut cu ochi buni prietenia singurei lui fiicei cu cei doi adolescenți, fii de medici. Apoi, adolescenții au descoperit sub patul Ochelaristului, un amic reeducat într-un sat vecin, un geamantan misterios în care zăceau ascunse o mulțime de cărți, despre care băieții auziseră vorbindu-se, dar care dispăruseră fără urmă în anii Revoluției Culturale.
Îmbinând utilul cu plăcutul, cei doi băieți s-au îndrăgostit de Micuța Croitoreasă chineză și au reușit, cu chiu, cu vai, să fure geamantanul Ochelaristului. Deși pare greu de crezut că o acțiune plasată îotr-o perioadă neagră din istoria Chinei ar putea avea episoade amuzante, imaginația și optimismul celor doi adolescenți care profită de orice șansă ivită, indiferent de riscuri, stârnesc zâmbete crispate, dovada faptului că, indiferent de șară sau de regim politic, copiii sunt tot copii. Imaturi și puși pe șotii, dar fascinați de cărțile din geamantan, băieților le trece prin cap să o educe pe copila croitorului și să o transforme din prințesa satului într-o domnișorică fină și educată. Prinsă în jocul celor doi băieți, Micuța Croitoreasă chineză, dornică să învețe și cu mintea ca un burete, va culege toate poveștile care I se vor oferi apoi, își va dori din ce în ce mai mult. Transformată radical, într-o domnișoară curățică și educată, fata croitorului va fugi din satul din munți, luându-și adio, pentru totdeauna, de la tatăl croitor, mizeria orezăriei și de la cei doi prieteni care i-au deschis mintea.
Romanul unei înălțări
Transformați prin lecturi, dialoguri și experințe neplăcute din adolescenți naivi în oameni maturi, dispuși să-și hotărască singuri destinul, Micuța Croitoreasă chineză și prietenul povestitor al amorezului Luo reușesc să facă față cu brio tuturor provocărilor, iar câștigul este numai al lor. Mai puțin maturizat decât cei doi, Luo va suferi cumplit după plecarea fetei, iar gestul lui prostesc de a arde cărțile, inclusiv Balzacul pe care-l adora, de ciudă că l-a părăsit iubita, m-a dus cu gândul la toată nebunia Revoluției Culturale care, nereușind să înfrângă zborul oamenilor, s-a răzbunat pe aripile larg deschise de cărțile lor.
„Închipuiți-vă un puștan de nouăsprezece ani, care nu se dezmeticise încă din adolescență, care nu auzise decît gargara revoluționară despre patriotism, comunism, ideologie și propaganda. Tam-nisam, cărțulia aceea îmi vorbea despre deșteptarea dorinței, despre elanuri, pulsiuni, dragoste, despre atîtea lucruri în privința cărora, pînă atunci, lumea fusese mută pentru mine.” (Dai Sijie, Balzac și Micuța Croitoreasă chineză, p.52)
Magda Lungu, 01 aprilie 2018
Dai Sijie – „Balzac și Micuța Croitoreasă chineză”
Editura Polirom, 2011, 168 pagini
Traducere din limba franceză de Daniela Boriceanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu