⧫ Legături bolnăvicioase
După o adolescență tulburată de fantezii homo- și heterosexuale, Cristina, studentă în anul I la Litere, o întâlnește pe Alexandra, colega abia venită în București dintr-un oraș de provincie. Fermecată de puritatea încântătoare a tinerei cu ochii mari și un zâmbet irezistibil, nonconformista Kiki o atrage pe Alex în jocul periculos al unei seducții în care imaginația sa bolnavă va deveni realitate pentru nnaiva colegă de facultate.
Fantomele neterminatelor iubiri
Amintire veche și neclară, Cristina a întâlnit-o pe Alexandra la olimpiada de limba și literatura română la care s-au înscris amândouă, dar care s-a dovedit a fi o dezamăgire. După câteva zile îngresuite într-un cămin de fete ca un hambar, concursul a început, s-a terminat, s-au afișat rezultatele, iar în fața panoului cu nume și note, Cristina a simțit o umilință pasageră și, pentru o secundă, un parfum greu, de mosc, pe care l-a inspirat cu nesaț și de care l-a crezut uitat până-n momentul în care a reîntâlnit-o pe Alexandra. Iubită de Renato, un artist egoist și grandoman, Cristina (Kiki) a început să se gândească din ce în ce mai des la colega ei de facultate, iar mintea ei, hrănită cu iluzii, i-a îmbolnăvit trupul de nevoia de Alex. Timide la început, scenariile unei posibile iubiri au prins contul, iar la finalul primului an de facultate, Kiki a găsit în ea curajul de a-i mărturisi Alexandrei că își dorește mai mult decât hoinăreli fără țintă și discuții despre seminarii.
Încântată de atenția primită din partea unei colege inteligente, cu prieteni artiști, dar puțin speriată de anticonformismul afișat ostentativ de Kiki, Alex se va apropia prudent de Cristina, o va cunoaște pe bucățele și va suferi îngrozitor când va afla că are de luptat cu iubirea lui Kiki pentru un bărbat și cu toate fantomele unor iubiri neterminate sau ireale, plăsmuite de mintea unei femei cu o personalitate puternică, dispusă să experimenteze senzații noi alături de parteneri de ambele sexe, dar incapabilă să respecte sentimentele și să înțeleagă dorințele celorlalți. Deși rănită de dualitatea Cristinei, Alex va încerca să pătrundă în universul minții ei, va asculta cu răbdare poveștile unui trecut din care n-a făcut parte, o va iubi și o va încuraja să scrie până când, stoarsă de puteri și mai tristă decât însăși tristețea, va fi nevoită să o părăsească pentru a se putea salva pe sine. Rămasă fără Alex, Kiki se va despărți și de Renato, artistul, iar după câteva luni de regăsire îi va uita pe amândoi.
Acest roman care nu trasează limite clare între ficțiune și realitate, între vis și scris, între personajele care intră și ies din peisaj, încercând să explice acțiunile Cristinei, nicidecum să urmărească o desfășurare firească, cronologică, a evenimentelor, mi-a sugerat un talmeș-balmeș de gânduri-simțiri așternute pe hârtie într-o dezordine vindecătoare. Izbucnire de cuvinte la început de destăinuire, pe măsură ce trecutul se liniștește și nu mai doare la fel de tare, romanul capătă o curgere mai domoală și chiar stă, pe ici, pe colo, în popasuri odihnitoare și atât de necesare următorului gând.
„Pe drumul spre casă, plin de pericole mai mult sau mai puțin reale, am reînceput să te caut. Cu gîndul mereu la seara în care rătăcisem pe la geamuri slab luminate, îmi închipuiam că, prefăcîndu-mă că am uitat, te voi întîlni ca din întîmplare.” (Cecilia Ștefănescu, Legături bolnăvicioase, p.91)
Magda Lungu, 06 aprilie 2018
Cecilia Ștefănescu – „Legături bolnăvicioase”
Editura Polirom, 2011, 152 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu